atol sm [At: LTR² / Pl: ~i / E: fr atoll] Insulă de formă inelară, alcătuită din schelete de corali și aluviuni, în mările calde.

*ATOL sm. 🗺 Insulă de corali izolată în mijlocul mării, avînd cele mai adeseori forma unui inel mai mult sau mai puțin neregulat, și care se ridică pînă la 3-4 metri deasupra mării (🖼 261) [fr.].

ATOL, atoli, s. m. Insulă formată, în mările calde, din resturi de corali; are forma unui inel care închide înăuntru o lagună.

ATOL, atoli, s. m. Insulă în formă de inel formată, în mările calde, din resturi de corali. – Fr. atoll.

ATOL s.m. Insulă de forma unui inel, care are în mijloc o lagună, formată prin depunerea scheletelor de corali. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr., engl. atoll, cf. it. atóllo < cuv. polinezian].

ATOL s. m. insulă de corali în forma unui inel având la mijloc o lagună. (< fr. atoll)

ATOL ~i m. Insulă de corali în formă de inel. /<fr., engl. atoll

atol s. m., pl. atoli

atol s. m., pl. atoli

atol s. m., pl. atoli

atol, (engl.= atoll) tip de recif cu formă circulară sau elipsoidală dezvoltat pe ridicături submarine, de obicei vechi aparate vulcanice, situate pe șelf sau în largul baz. oceanic; marginea a. este emersă și în-chide la interior o lagună puțin adâncă; diametrul său variază de la 1 la peste 100 km. Numele provine de la forma clasică „atollon” din ins. Malvine. Se mai întâlnesc în Oc. Pacific. V. și recif.

ATÓL (<fr {i}) s. m. Insulă formată prin depunerea scheletelor de corali în jurul unor ins. din zona tropicală. Are aspect de inel cu diametru variabil, putînd ajunge la 50 km și avînd la mijloc o lagună adîncă, uneori pînă la 100 m.

ATOL s. (BIOL.) recif coralier inelar.