atocma¹ [At: DOSOFTEI, PS. 25 / E: a² + tocma] (Îvr) 1 av Întocmai. 2-3 av, a (În mod) egal. 4 av În același fel. 5-6 av, a (în mod) comparabil. 7 a Asemănător cu... 8 av (Îe) A face ~ cu pământul A face una cu pământul. 9 av (Îae) A dărâma la pământ.

atocma² vr [At: CANTEMIR, IST. 127 / Pzi: ~mez / E: a² + tocma] (Înv; nob) 1-2 A atocmi (1-2).

‡ATOCMA¹ adv. (mai adesea urmat de cu). 1 La fel, deopotrivă, întocmai: cum poate Domnul bulgăresc... să fie Ia cinste ~ cu dînsul (CANT.): a face ~ cu pămîntul, a face una cu pămîntul, a dărîma pînă la pămînt ¶ 2 De ~, loc. adv. La fel, de potrivă, în mod egal [TOCMA].

‡ATOCMA² (-mez) I. vb. tr. A face deopotrivă, a pune pe același rînd, pe aceeași linie, a face neted, a netezi. II. vb. refl. A se potrivi, a fi pe același rînd, a se netezi [atocma].

ATOCMA¹ adv. (Mold.) Întocmai, la fel. A: Iaste altul atocma acestuia lunatec. CANTEMIR, HR. ♢ Loc. adv. De atocma = întocmai, la fel. Să fie amîndoi soții și să împărățască de-atocma în Italia. CANTEMIR, HR. Cu greu poate să se facă aceasta, avînd amîndoi acești domni țări osăbite și stăpînirea lor de atocma. PSEUDO-MUSTE; cf. DOSOFTEI, PARIMIAR. ♢ Loc. prep. Atocma cu = la fel cu. Pizmașii [vor]... Viața-n pămînt să-m[i] calce, atocma cu pravul. DOSOFTEI, PS. Nice sînt siimenii sîrbi sau unguri atocma cu focul căzacilor. M. COSTIN; cf, CANTEMIR, IST.; CANTEMIR, HR. //B: Cel atocma apostol, Constantin împărat. BIBLIA (1688). Etimologie: a + tocma. Vezi și atocma² atocmat, atocmire, neatocmire.

ATOCMA² vb. (Mold.) A se potrivi întocmai, a se adapta. Zid de marmure în sus se ridica, cît cu înălțimea sclipului se atocma. CANTEMIR, IST. Etimologie: atocma¹ + suf. -a. Vezi și atocma¹, atocmat, atocmire, neatocmire.

atócma, V. tocma.

tocma av vz tocmai

†ATOCMI (-mesc) (BIBL.) (CANT.) = ATOCMA.

tócma și tócmaĭ adv. (vsl. tŭkŭma, tŭkŭmo, tŭkŭmĭ, numaĭ; bg. tŭkmo, tocma). De abea, numaĭ: tocma la spartu tîrguluĭ a venit și el, tocmaĭ atuncĭ am aflat că fugise. Exact, precis, taman, chear (de așa de departe, asemenea om, timp ș. a.): Vin tocma dela Plevna. Tocma tu te-aĭ găsit să facĭ gură? Tocmaĭ pe aicĭ vreĭ să trecĭ? Exact, identic, chear, taman, aidoma: acest copil e tocma (saŭ întocma) tată-su, voĭ face tocma (saŭ întocma) așa. Exact, precis, în cap, taman: o sută tocma, socoteala e tocma. Chear, în acel (acest) moment: tocma era să ĭes, cînd ĭacătă și tu! – Fam. se zice maĭ mult tocma (ca numa față de numaĭ) – În vest și togma și tomna (V. ocnă), în est, pop. túma (în unire cu altă vorbă): tuma atuncĭ. La Cant. atócma.

tocmésc v. tr. (vsl. tŭkŭmiti, a stipula, a acorda, a conveni; bg. tŭkmĭy, rut. tokmiti; ung. tukmálni). 1. Vechĭ. Aranjez, pun la cale, rînduĭesc, îndrept: a tocmi trebile, lucrul, o greșală, un cuvînt. 2. Așez, potrivesc bucățile ca să formez întregu. 3. Întocmesc, organizez: împăratu îșĭ tocmi oștile, boĭerimea și prostimea. 4. Dreg, repar: a tocmi un plug, un zid, o casă, un năvod. A tocmi o masă care se clatină, a-ĭ pune supt un picĭor ceva ca să nu se maĭ clatine. A tocmi untu stricat, a-l face să aĭbă ĭar gust bun. A-țĭ tocmi inima, a-țĭ alunga întristarea, a prinde curaj. 5. Prepar, așez în ordine de luptă: văzînd acestea Leșiĭ, s’aŭ tocmit de războĭ și aŭ băgat în mijloc pre Alexandru-Vodă (Ur.), aŭ tocmit puștile spre dușman. 6. Hotărăsc, orînduĭesc, ursesc: tocmise s’o mărite (Ur.), a tocmi sărbătorile (Cor.). 7. Azĭ. Angajez: a tocmi o slugă, o căruță. V. refl. 1. Vechĭ. Mă prepar de: Pepelea se tocmi la zis (la cîntat). 2. Mă potrivesc, corespund: mărturiile lor se tocmesc. 3. Azĭ. Neguțez, vorbesc ca să fixez prețu: s’a tocmit țigănește. 4. Mă învoĭesc, mă angajez: Mă duc să mă tocmesc: Dă, Doamne, să nu găsesc (vorba unuĭ leneș, care nu era bucuros să găsească serviciŭ). – La Cant. și atocmesc, ĭar imperfectu atocmá presupune un prez. atocméz (d. tocma).

ATOCMA adv. v. absolut, aidoma, aievea, asemenea, chiar, deopotrivă, exact, identic, întocmai.

atocma adv. v. ABSOLUT. AIDOMA. AIEVEA. ASEMENEA. CHIAR. DEOPOTRIVĂ. EXACT. IDENTIC. ÎNTOCMAI.