ATOCMA¹ adv. (Mold.) Întocmai, la fel. A: Iaste altul atocma acestuia lunatec. CANTEMIR, HR. ♢ Loc. adv. De atocma = întocmai, la fel. Să fie amîndoi soții și să împărățască de-atocma în Italia. CANTEMIR, HR. Cu greu poate să se facă aceasta, avînd amîndoi acești domni țări osăbite și stăpînirea lor de atocma. PSEUDO-MUSTE; cf. DOSOFTEI, PARIMIAR. ♢ Loc. prep. Atocma cu = la fel cu. Pizmașii [vor]... Viața-n pămînt să-m[i] calce, atocma cu pravul. DOSOFTEI, PS. Nice sînt siimenii sîrbi sau unguri atocma cu focul căzacilor. M. COSTIN; cf, CANTEMIR, IST.; CANTEMIR, HR. //B: Cel atocma apostol, Constantin împărat. BIBLIA (1688). Etimologie: a + tocma. Vezi și atocma² atocmat, atocmire, neatocmire.