13 definiții pentru atletic

atlétic, -ă [At: DA / Pl: ~ici, -ice / E: fr athlétique] 1-4 a De atlet (1-4). 5-8 a De atletism (1-4). 9-12 a Privitor la atlet (1-4). 13-16 a Privitor la atletism (1-4). 17 sf (Sîs) -ă ușoară Atletism (5). 18 sf (Îs) -ă grea Sport cu haltere.

ATLÉTIC, -Ă, atletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De atlet, de atletism; ca de atlet. 2. S. f. (În sintagmele) Atletică ușoară = atletism. Atletică grea = sportul cu halterele. – Din fr. athlétique, lat. athleticus.

ATLÉTIC, -Ă, atletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De atlet, de atletism; ca de atlet. 2. S. f. (În sintagmele) Atletică ușoară = atletism. Atletică grea = sportul cu halterele. – Din fr. athlétique, lat. athleticus.

ATLÉTIC, -Ă, atletici, -e, adj. De atlet. Îmi închipui că nu-i vorba de isprăvile atletice ale fiului dumitale. SADOVEANU, N. F. 158. Ca zei, în pieptul lumii să sădească Amor, dreptate și avînt atletic. NECULUȚĂ, Ț. D. 27.

ATLÉTIC, -Ă, atletici, -e, adj. De atlet, de atletism. – Fr. athlétique (lat. lit. athleticus).

atlétic (a-tle-) adj. m., pl. atlétici; f. atlétică, pl. atlétice

atlétic adj. m. (sil. -tle-), pl. atlétici; f. sg. atlétică, pl. atlétice

ATLÉTIC, -Ă adj. De atlet, de atletism. [Cf. fr. athlétique, lat. athleticus].

ATLÉTIC, -Ă I. adj. referitor la atletism. II. s. f. ~ ușoară = atletism; ~ grea = sportul cu halterele. (< fr. athlétique, lat. athleticus)

ATLÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de atletism; propriu atletismului. Exerciții ~ce. /<fr. athlétique, lat. athleticus

atletic a. privitor la atlet: putere atletică.

*atlétic, -ă adj. (vgr. athletikós). De atlet.

ATLETICĂ UȘOÁRĂ s. v. atletism.

Intrare: atletic
atletic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular atletic atleticul atletică atletica
plural atletici atleticii atletice atleticele
genitiv-dativ singular atletic atleticului atletice atleticei
plural atletici atleticilor atletice atleticelor
vocativ singular
plural