ATIC, -Ă, atici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊ Dialect atic = dialect grec vorbit în Atica, care stă la baza limbii grecești comune. ◊ Frumusețe atică = frumusețe perfectă. 2. S. n. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul. 3. S. n. Etaj scund situat imediat sub acoperiș. – Din fr. attique.

atic², ~ă [At: CANTEMIR, IST. 119 / V: att~ / Pl: ~ici, -ice / E: fr attique, it attico] 1-2 smf, a (Persoană) care a făcut parte din populația Aticii antice. 3-4 a De (Atica sau) atic (1). 5-6 a Privitor (la Atica sau) la atic (1). 7-8 a Propriu (Aticii sau) aticilor (1). 9 a Care se distinge prin bun-gust și spirit. 10 a (Fig; îs) Sare ~ă Ironie fină, în felul aticilor (1). ^[1] 8 a (Îs) Frumusețe ~ă Frumusețe perfectă, ideală. corectat(ă)

attic, ~ă smf, a vz atic²

ațică sf [At: POLIZU / Pl: ~ici / E: ață + -ică] 1-22 (Șhp) Ață (1, 20-26, 30, 34, 42) (subțire). 23 (Trs) Bumbac răsucit în două cu care se face urzeala pânzei. 24 (Țes) Pânză țesută din ațică (23) și amici. 25 Pânză de bumbac, rară și subțire, de culoare gălbuie. 25 (Mun; art) Nume al unui dans popular. 26 Melodie după care se execută dansul (25).

*ATIC adj. 1 Din Atica (regiune veche a Greciei) ¶ 2 Fig. Sare ~ă, glumă fină, făcută de un spirit ales [lat.].

AȚICĂ sf. 1 Un fel de pînză rară și subțire ¶ 2 Joc popular [ață].

ATIC, -Ă, atici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊ Frumusețe atică = frumusețe perfectă. 2. S. n. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul. 3. S. n. Etaj scund situat imediat sub acoperiș. – Din fr. attique.

ATIC², -Ă, atici, -e, adj. Caracteristic Aticei din antichitate, locuitorilor ei sau manifestărilor de viață ale acestora. Dialectul atic. ◊ Expr. Frumusețe atică = frumusețe perfectă. Sare atică = ironie fină.

AȚICĂ s. f. Pînză ieftină, din care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte. [Tarabă] cu ace și cu mosorele, cu nasturi, gulere și șireturi, testemele... și ațică. PAS, L. I 44.

ATIC², -Ă, atici, -e, adj. Caracteristic Aticei antice sau locuitorilor ei. ◊ Expr. Frumusețe atică = frumusețe perfectă. – Fr. attique (lat. lit. atticus).

AȚICĂ s. f. Pînză rară și subțire, de calitate inferioară. – Din ață + suf. -ică.

ATIC, -Ă adj. propriu Aticii, locuitorilor ei sau vieții acestora. ◊ Frumusețe atică = frumusețe desăvîrșită. ♦ Care se distinge prin bun-gust sau spirit. ◊ Sare atică = ironie subtilă, spirit fin. [Cf. fr. attique, it. attico < Atica – provincie în Grecia antică].

ATIC, -Ă I. adj. propriu Aticii. ♦ dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumusețe ~ă = frumusețe desăvârșită. ◊ care se distinge prin bun-gust sau spirit. ♦ sare ~ă = ironie subtilă, spirit fin. II. s. n. 1. parte a antablamentului, deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului. 2. etaj scund, deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras. (< fr. attique, lat. atticus, gr. attikos)

AȚICĂ f. Pânză de bumbac, rară și subțire. Rochie din ~. /ață + suf. ~ică

àtic a. privitor la vechii Atenieni; sare atică, glumă delicată și fină.

ațică f. 1. un fel de pânză subțire; 2. numele unei hori muntenești.

*átic, -ă adj. (vgr. attikós). Din saŭ ca din Atica (Grecia). Fig. Delicat, fin: fineță atică. Sare atică, spirit fin, glumă fină.

ațícă f. (d. ață). Ață supțire care se vinde învîrtită pe mosor. Un fel de pînză supțire de coloare variată. O horă (sud).

atic¹ adj. m., pl. atici; f. atică, pl. atice

ațică s. f., g.-d. art. ațicii

atic¹ adj. m., pl. atici; f. atică, pl. atice

!ațică s. f., g.-d. art. ațicii

atic adj. m., pl. atici; f. sg. atică, pl. atice

ațică s. f.