ATERINĂ, aterine, s. f. Peștișor marin de culoare argintie, aproape transparent (Atherina machon pontica). – Din ngr. atherina.

aterină sf [At: ATILA, P. 393 / V: (înv) athe~ / Pl: ~ne / E: gr ατηερίνα] 1 Peștișorul marin Atherina hepsetus, osos, cu două dungi longitudinale argintii strălucitoare, folosit pentru alimentație sau ca nadă. 2 Peștișorul marin Atherina mochon, argintiu, aproape transparent Si: comșă.

ATERINĂ (pl. -ne) sf. 🐟 Peștișor de mare (de 10-12 cm.), cu corpul lungăreț, acoperit cu solzi cicloizi; se distinge printr’o fășie argintie foarte strălucitoare pe părțile laterale (Atherina hepsetus, Ath. pontica) (🖼 258) [ngr. άθερίνα].

ATERINĂ, aterine, s. f. Peștișor marin de culoare argintie, aproape transparent (Atherina mochon). – Din ngr. atherína.

ATERINĂ, aterine, s. f. Peștișor de mare de culoare argintie, necomestibil, întrebuințat mai mult ca nadă; trăiește în cîrduri în apropierea țărmului unde apa e mică (Atherina hepsetus).

ATERINĂ, aterine, s. f. Peștișor de mare de culoare argintie, întrebuințat de obicei ca nadă (Atherina hepsetus). – Ngr. atherina.

aterínă f., pl. e (ngr. atherina). Un fel de peștișor marin pe care pescariĭ îl pun în undiță ca să momească peștiĭ maĭ marĭ (atherina hepsetus și ath. pontica).

atherină sf vz aterină

aterină s. f., g.-d. art. aterinei; pl. aterine

aterină s. f., g.-d. art. aterinei; pl. aterine

aterină s. f., g.-d. art. aterinei; pl. aterine

aterină (aterine), s. f. – Peștișor marin de culoare argintie. Ngr. ἀυερίνα „specie de pește”, sau tc. aterina, din gr. ἀυερίνη (Meyer, Türk. St., I, 21).

ATERÍNĂ (< ngr.) s. f. Pește teleostean marin, lung de 10-15 cm, cu corpul turtit, aproape transparent, cu o dungă argintie pe mijloc (Atherina machon pontica). Folosit mai ales ca nadă.