9 definiții pentru atentator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

atentator, ~oare smf, a [At: DN3 / Pl: ~i, ~oare / E: fr attentatoire] 1-10 (Persoană) care înfăptuiește un atentat (1-5).

ATENTATÓR, -OÁRE, atentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un atentat. – Atenta + suf. -tor.

ATENTATÓR, -OÁRE, atentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un atentat. – Atenta + suf. -tor.

ATENTATÓR, -OÁRE, atentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care săvîrșește sau încearcă să săvîrșească un atentat.

ATENTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Făptuitor al unui atentat sau al unei tentative de atentat. [Cf. fr. attentatoire].

ATENTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care comite un atentat. (< atenta + -tor)

ATENTATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care săvârșește un atentat. /a atenta + suf. ~tor

*atentatór, -oáre s. Care atentează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

atentatór s. m., pl. atentatóri

atentatór s. m., pl. atentatóri

Intrare: atentator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atentator
  • atentatorul
  • atentatoru‑
plural
  • atentatori
  • atentatorii
genitiv-dativ singular
  • atentator
  • atentatorului
plural
  • atentatori
  • atentatorilor
vocativ singular
  • atentatorule
plural
  • atentatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

atentator, -oare atentatoare atentator

  • 1. Persoană care comite un atentat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • Atenta + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN