Definiția cu ID-ul 963808:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ATELIER. Subst. Atelier, atelier de meșteșugărie. Fierărie, făurărie (înv. și reg.), făuriște (reg.), covălie (reg.), covăcie (reg.); potcovărie; lăcătușerie, strungărie; alămărie, arămărie; tinichigerie; armurărie (rar); forjerie. Dulgherie, tîmplărie; dogărie, butnărie (reg.); rotărie. Pielărie, tăbăcărie, dubălărie (reg.), cojocărie, blănărie, curelărie, șelărie, samaragerie (rar), hămurărie (rar). Cizmărie, pantofărie, ciubotărie (reg.). Croitorie, cusătorie (rar); abagerie; ceaprăzărie, găitănărie (înv.); sumănărie; plăpumărie. Țesătorie; postăvărie. Ceasornicărie, orologerie (înv.). Mezelărie, cîrnățărie. Brutărie, pitărie (înv. și reg.), franzelărie; simigerie; covrigărie; plăcintărie, patiserie. Bragagerie. Frizerie. Boiangerie, vopsitorie. Tapițerie. Frînghierie. Lumînărie, lumînărărie, mungerie (înv.). Atelier de reparații; atelier de întreținere. Vb. A deschide un atelier, a ține (a avea) un atelier; a lucra în atelier. V. îmbrăcăminte, încălțăminte, locuri comerciale, meșteșug, meșteșugar, pîine, țesătură.