atelaj (fr. attelage), figură care are două înțelesuri și structuri: a) coordonarea unui termen concret cu unul abstract (A): „Luna pe cer trece-așa sfântă și clară” (Eminescu) „Luntrea cu-ale ei vintrele spânzurate de catarg /... încet înaintează în lovire de lopeți / Legănând atâta farmec și atâta frumuseți” (Idem). „Am iubit Luxemburgul cu grădina lui, cu fântâna Medicis, cu zborul hulubilor vineți, cu reginele sale de piatră uitate și albe, cu havuzul transparent...” (Ion Pillat); b) completarea unuia din termenii unei locuțiuni cu un al doilea termen care sfarmă caracterul stereotip al locuțiunii și reînnoiește expresia: un exemplu francez tipic ni-l oferă locuțiunea tambour battant, din care un autor a creat „Tambour et gifles battantes” ( → M., p. 44).