10 definiții pentru atavic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ATAVIC, -Ă, atavici, -ce, adj. Transmis prin atavism. – Din fr. atavique.
ATAVIC, -Ă, atavici, -ce, adj. Transmis prin atavism. – Din fr. atavique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
atavic, ~ă a [At: CAZIMIR, Gr. 59 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr atavique] Transmis prin atavism.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ATAVIC, -Ă, atavici, -e, adj. (Despre însușiri ale plantelor și animalelor) Transmis prin atavism; p. ext. (despre însușiri ale oamenilor sau animalelor domesticite) primitiv, sălbatic. Porniri atavice. ◊ Fig. Asemeni unor stînci zvîrlite din paradisul lor acvatic și condamnate să trăiască pe uscat, dar cărora li s-ar îngădui uneori să se reîntoarcă în raiul pierdut, pătrund bivolii în apele Oltului, suspinînd îndelung, eliberați de blestemul atavic, fericiți în sfîrșit. BOGZA, C. O. 295.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ATAVIC, -Ă, atavici, -e, adj. Transmis prin atavism; p. ext. primitiv, sălbatic. – Fr. atavique.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ATAVIC, -Ă adj. Transmis prin atavism; (p. ext.) primitiv, sălbatic. [< fr. atavique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ATAVIC, -Ă adj. referitor la atavism, transmis prin atavism. (< fr. atavique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ATAVIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de atavism; propriu atavismului. /<fr. atavique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
atavic adj. m., pl. atavici; f. atavică, pl. atavice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
atavic adj. m., pl. atavici; f. atavică, pl. atavice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
atavic adj. m., pl. atavici; f. sg. atavică, pl. atavice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
atavic, atavicăadjectiv
- 1. Transmis prin atavism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Despre însușiri ale oamenilor sau animalelor domesticite: primitiv, sălbatic. DLRLC DN
- Porniri atavice. DLRLC
- Asemeni unor stînci zvîrlite din paradisul lor acvatic și condamnate să trăiască pe uscat, dar cărora li s-ar îngădui uneori să se reîntoarcă în raiul pierdut, pătrund bivolii în apele Oltului, suspinînd îndelung, eliberați de blestemul atavic, fericiți în sfîrșit. BOGZA, C. O. 295. DLRLC
-
-
etimologie:
- atavique DEX '09 DEX '98 DN