Atalanta (sau Atalante), fiica lui Iasus și a Clymenei. Părăsită pe o stîncă de către tatăl ei, care dorise un băiat și nu o fată, Atalanta a fost alăptată de către o ursoaică și crescută în sălbăticia codrilor. Mai tîrziu ea a învățat să vîneze, întocmai ca Artemis, zeița ei protectoare. Urmînd pilda acesteia, Atalanta a jurat să rămînă pururea fecioară. Prețuită de mulți pentru frumusețea ei – printre altii și de Meleager, alături de care a participat la vînătoarea mistrețului din Calydon (v. și Meleager) – Atalanta s-a văzut în cele din urmă nevoită să consimtă să se căsătorească. Ea era vestită pentru iuțeala picioarelor sale și era învingătoare la toate întrecerile la care a participat. Așadar, a făgăduit să se căsătorească cu acela care o va întrece în iuțeală. Mulți au încercat fără să reușească și au fost uciși cu sulița de fecioara cea neînduplecată. Ea îi ajungea întotdeauna din urmă, după ce mai întîi le acorda un avans. Unul singur a izbutit s-o întreacă, cu ajutorul Aphroditei: Milanion. Zeița i-a dăruit lui Milanion trei mere de aur din Grădina Hesperidelor. În timpul cursei, acesta a lăsat să-i cadă merele unul cîte unul. Atalanta, neputîndu-și stăpîni curiozitatea, s-a oprit să le culeagă, și în felul acesta a pierdut din timp și a fost învinsă. Ea s-a căsătorit cu Milanion și au trăit amîndoi fericiți pînă în ziua în care, cu ocazia unei vînători, au profanat – cuprinși de un elan de dragoste – un sanctuar în care se adăpostiseră. Sanctuarul era închinat lui Zeus. Indignat de sacrilegiul comis, zeul i-a pedepsit transformîndu-i pe amîndoi în lei.