4 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÁȚĂ, ațe, s. f. 1. Fir subțire (de bumbac, de in, de cânepă etc.) folosit la cusut, la fabricarea țesăturilor etc. ◊ Expr. Cusut cu ață albă, se spune despre ceva evident fals, mincinos. A întinde ața = a depăși (prin comportare) limita îngăduită. A se ține sau a sta (numai) în ață sau într-un (ori de un) fir de ață = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi în mare primejdie; (despre viață) a fi aproape de sfârșit. A-l trage ața (la ceva) = a fi mânat de un imbold irezistibil (spre o țintă). Mai multă ață decât față, se spune despre un obiect zdrențuit. Nici un cap(ăt) de ață = absolut nimic. Până-ntr-un cap(ăt) sau până la un cap de ață = absolut tot. ♦ (La pl.) Îmbrăcăminte zdrențuită. 2. Fir care seamănă cu ața (1) sau care are întrebuințările ei. ◊ Ața zidarului = bucată de sfoară cu plumb la capăt, servind ca indicator al direcției verticale. ♦ Fibră extrasă din tulpina anumitor plante (textile). ♦ Fibră care se desprinde de păstaia unor plante leguminoase (fasole, mazăre). ♦ (Adverbial) Fără să se abată din drum, drept, direct la... Merge ață. ♦ (Pop.) Ața limbii = membrana care unește fața inferioară a limbii cu mucoasa gurii. 3. Fâșie de metal subțire, formată în urma ascuțirii pe tocilă a unor unelte. 4. Compus: ață-de-mare = a) plantă acvatică cu tulpina scurtă și foarte ramificată și cu flori verzui (Ruppia rostellata); b) peștișor marin cu corpul filiform, cu o singură înotătoare (Nerophis ophidion).Lat. acia.

ață sf [At: PRAV. GOV., ap. TDRG / Pl: ațe / E: ml acia] 1 Fir subțire și lung, răsucit (de in, de cânepă, de bumbac etc.), pentru cusut. 2 (Pex) Mosor sau ghem de ață (1). 3 (Îe) Cusut cu ~ albă Evident fals. 4 (Îae) Care sare în ochi, de care îți dai seama imediat. 5 (Îe) A nu întinde ața (să nu se rupă) A nu întrece măsura (căci nu ți se va permite). 6 (Îe) A se ține numai într-un fir de (sau numai într-o) ~ A fi gata să se rupă. 7 (Îae) A fi în mare primejdie. 8 (D. viață; îae) A fi aproape de sfârșit. 9 (Îe) (Nici) un fir (sau un capăt) de ~ Fără valoare. 10 (Îe) A fi cu șerpar de ~ A fi foarte sărac. 11 (Îe) Până-ntr-un (sau la un) capăt de ~ Până la cel mai mic rest. 12 (Îe) A spune (sau a povesti) din fir până-n ~ A povesti cu toate amănuntele. 13 (Îe) Nu face ața cât fața Folos puțin și trudă multă. 14 (D. haine; îe) Mai mult ~ decât față Ros, de i se vede urzeala stofei. 15 (Îe) Mai scumpă ața decât fața E mai scumpă execuția decât materia primă. 16 (Îe) A-l trage (pe cineva) ața spre (sau la) ceva A fi atras irezistibil, ca de o forță a destinului. 17 (Îvp; îe) A rămâne cu ața mămăligii A rămâne sărac lipit. 18 (Pop; îc) Ața vieții Viața. 19 (Îe) A i se tăia ața vieții A muri. 20 (Înv; îs) Ofițer de ~ Ofițer de administrație sau intendență, care avea tresă albă pe epolet Si: (înv) ațist. 21 (Înv) Șir de mărgele. 22 (Lpl) Feluri (sau culori) diferite de ață (2). 23 (Lpl) Zdrențe. 24 (Pan) Fir de păianjen. 25 (Pan) Fibră din tulpina unei plante. 26 (Pan) Fir format la păstaia plantelor leguminoase când se maturizează. 27 (Pan) Fibră din came. 28 (Pop; îs) Ața limbii Membrană care unește partea inferioară a limbii cu gura Si: (pop) frâul limbii. 29 (Îs) Ața buricului Cordon ombilical. 30 (Înv; îs) Ața cuțitului Fir de metal care se desprinde prin continuă ascuțire. 31 (Pex; înv) Frânghie. 32 (Îrg; îs) Ațele ițelor Sfori de scripeți la războiul de țesut. 33 (Țes; îrg) O parte a urzitoarei. 34 (Țes; îrg) O parte a sucalei. 35 (Înv) Nojiță. 36 (înv) Funie cu care se trage clopotul. 37 (Înv; pex) Bătaie de clopot. 38 (Înv; îs) Ața zidarului Fir cu plumb. 39 (Înv; îe) Ca pe ~ în linie perfect dreaptă. 40 (Înv; îae) Foarte bine. 41 (Înv; îlav) ~ la... Drept la... 42 (Înv; îe) A merge ~ A merge direct, fără ocolișuri. 43 (Îrg) Fitil. 44 (Bot; reg; îc) Ața-apei Mușchi din familia batramiaceelor, înalt de 10 cm, de culoare verde-gălbui, ce crește în tufe dese, pe malul apelor (Philonitis fontana). 45 (Bot; reg; îae) Mușchiul Minium fontanum. 46 (Bot; reg; îae) Mătasea-broaștei. 47 (Bot; reg; îc) ~-de-mare Plantă acvatică, cu tulpină și frunze filiforme și flori verzui, care crește în ape limpezi sărate (Ruppia rostellata). 48 (Iht; îac) Peștișorul marin Nerophis ophidion teres, cu corpul filiform.

AȚĂ, ațe, s. f. 1. Fir subțire (de bumbac, de in, de cânepă etc.) folosit la cusut, la fabricat țesături etc. ◊ Expr. Cusut cu ață albă, se spune despre ceva evident fals, mincinos. A întinde ața = a depăși (prin comparare) limita îngăduită. A se ține sau a sta (numai) în ață sau într-un (ori de un) fir de ață = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi în mare primejdie; (despre viață) a fi apoape de sfârșit. A-l trage ața (la ceva) = a fi mânat de un imbold irezistibil (spre o țintă). Mai multă ață decât față, se spune despre un obiect zdrențuit. Nici un cap(ăt) de ață = absolut tot. Viață cusută cu ață = viață plină de lipsuri materiale. ♦ (La pl.) Îmbrăcăminte zdrențuită. 2. Fir care seamănă cu ața (1) sau care are întrebuințările ei. ◊ Ața zidarului = bucată de sfoară cu plumb la capăt, servind ca indicator al direcției verticale. ♦ Fibră extrasă din tulpina anumitor plante (textile). ♦ Fibră care se desprinde de păstaia unor plante leguminoase (fasole, mazăre). ♦ (Adverbial) Fără să se abată din drum, drept, direct la... Merge ață. ♦ (Pop.) Ața limbii = membrana care unește fața inferioară a limbii cu mucoasa gurii. 3. Fâșie de metal subțire, formată în urma ascuțirii pe tocilă a unor unelte. 4. Compus: ață-de-mare = a) plantă acvatică cu tulpină scurtă și foarte ramificată și cu flori verzui (Ruppia rostellata); b) peștișor marin cu corpul filiform, cu o singură înotătoare (Nerophis ophidion).Lat. acia.

ÁȚĂ, (2, 3) ațe, s. f. 1. (Numai la sg.) Fir (de bumbac, de in sau de cînepă) răsucit subțire, cu care se coase. O gospodină cumpăra un mosorel cu ață. PAS, L. I 136. Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos Cum ușor, ca din cutie, scoate lumile din chaos Și cum neagra veșnicie ne-o întinde și ne-nvață Că epocele se-nșiră ca mărgelele pe ață. EMINESCU, O. I 140. ◊ Expr. Cusut ață albă = evident fals, mincinos. Povestea aceasta e cusută cu ață albă.Acest «unde ești?» prea e cusut cu ață albă. DELAVRANCEA, H. TUD. 74. A întinde ața = a întrece orice măsură. Nu întinde ața să se rupă. NEGRUZZI, S. I 251. A se ține sau a sta (numai) într-un fir de ață= a fi aproape de pierzanie, a se mai ține abia- abia. A-l trage (pe cineva) ața la ceva= a fi mînat de un imbold irezistibil înspre o țintă (de obicei primejdioasă, neprielnică). Du-te, băiete, dacă te trage ața la moarte. ISPIRESCU, L. 193. Gazda se sili în toate chipurile să-l oprească de la această hotărîre... Fu peste putință. Îl trăgea ața la rele. ISPIRESCU, L. 280. Unde-l trage pe el ața Ca să-și petreacă viața. PANN, P. V. I 71. Nici un capăt (sau fir) de ață = nimic, nici cel mai mic lucru. Numai văru-meu... fecior de gospodar cinstit, nu luase nici un capăt de ață. CREANGĂ, A. 99. Pînă-ntr-un cap (sau capăt) de ață= tot, pînă la cel din urmă lucru. Au luat tot, pînă-ntr-un capăt de ață. A spune din fir pînă-n ață = a spune tot, de la început pînă la sfîrșit, din fir în păr. Iacă, iacă ce mi s-a întîmplat. Și-i spuse tot, din fir pînă-n ață. ISPIRESCU, L. 106. (Despre o îmbrăcăminte veche) Mai mult ață decît față = așa de ros încît i se vede ața din urzeala stofei; jerpelit. Din călcîie pînă la cap, haina lui mai mult ață decît față. PANN, la HEM. Nu face fața cît ața = costă mai mult confecționarea unui obiect de îmbrăcăminte decît stofa; fig. trudă multă și folos puțin, mai mare daraua decît ocaua. Mai scumpă ața decît fața = este mai scumpă executarea sau reparația unui lucru decît valoarea lui. (Popular) A rămîne cu (sau a găsi în pungă) ața mămăligii = a rămîne sărac lipit, a nu mai avea nimic. Băgai mîna-n punga chingii, Găsii ața mămăligii. TEODORESCU, P. P. 333. Viață Cusută cu ață = viață grea, plină de necazuri. ◊ (La pl.) Capete, resturi de fire rămase de la lucru; (peiorativ) zdrențe. Care de care mai chipos și mai îmbrăcat, de se tîrîiau ațele și curgeau oghelele după dînșii. CREANGĂ, P. 249. 2. Orice fir care seamănă cu ața (1) sau are aceleași întrebuințări. Scoțînd o piele de porc sălbatec... și croind cîte-o păreche de opinci... le-a îngruzit frumos și a petrecut cîte-o păreche de ață neagră de păr de cal prin cele nojițe. CREANGĂ, A. 25. ◊ Fig. Muștele cele moarte și spînzurate pe ațele păianjenilor. ȘEZ. VI 7. Ațele ițelor = sforile cu care se leagă ițele de scripeți. Ața zidarului = sfoară cu un plumb la capăt, care servește de indicator al direcției verticale. ♦ (Adverbial, după un verb de mișcate) Fără să se abată din drum, drept, direct la... Merge dracul cel mai isteț ață la mînăstirea sfîntului părinte. RETEGANUL, P. II 65. Acea măiestrită șosea care, din grădina de la capul podului Mogoșoaiei, se-ntinde ață pînă la bariera Ploieștilor. ODOBESCU, S. I 375. ♦ Fibră extrasă din tulpina anumitor plante. [Robii] tîrau în picioare opinci ori zdrențe legate cu ațe de tei. SADOVEANU, Z. C. 232. ♦ (La pl.) Fibrele care se desprind de păstaia plantelor leguminoase (fasole, mazăre) cînd încep să îmbătrînească. Fasole cu ațe. ♦ Firul (foarte subțire) de oțel care se desface de pe ascuțișul unui obiect de tăiat după prima parte a operației de ascuțire. Ața cuțitului. Ața coasei.. 3. Fig. Dîră subțire. Sîngele i se adunase în sprinceană și o ață i se scursese spre colțul gurii. DUMITRIU, F. 53. Pe alocuri, de sub ierburi aromate, se prelingea o ață transparentă de apă. C. PETRESCU, S. 220. Înlăuntrul cafenelei ațe de fum se ridicau în tavanul murdar. DUNĂREANU, CH. 47. Prin ușa veche și crăpată deslușii cîteva ațe de lumină în odaia alăturată. DUNĂREANU, CH. 119. ◊ (Popular) Ața limbii = membrană care unește fața inferioară a limbii cu mucoasa gurii și care oprește unele mișcări ale limbii. ♦ (La pl.) Dîre băloase pe care Ie prezintă uneori zeama de varză.

ÁȚĂ, ațe, s. f. 1. Fir (de bumbac, de in sau de cînepă) răsucit subțire, folosit la cusut, la fabricat țesături etc. ◊ Expr. Cusut cu ață albă = evident fals, mincinos. A întinde ața = a întrece orice măsură. Se ține (numai) într-un fir de ață = abia se mai ține; fig. a fi în mare primejdie. A-l trage ața la ceva = a fi mînat de un imbold irezistibil spre o țintă. A spune din fir pînă-n ață = a spune tot, de la început pînă la sfîrșit. Mai multă ață decît față = jerpelit. Mai scumpă ața decît fața sau nu face fața cît ața = costă mai scump executarea sau reparația unui lucru decît valoarea lui; fig. trudă multă și folos puțin. Nici un capăt de ață = nimic. Pînă-ntr-un cap(ăt) de ață = tot. Viață cusută cu ață = viață grea. ♦ (La pl.) Zdrențe. 2. Orice fir care seamănă cu ața (1) sau are întrebuințările ei. ◊ Ața zidarului = sfoară cu plumb la capăt, servind ca indicator al direcției verticale. ♦ (Adverbial) Direct la..., fără să se abată din drum. Acea măiestrită șosea... se-ntinde ață pînă la bariera Ploieștilor (ODOBESCU). ♦ (Pop.) Ața limbii = membrană care unește fața inferioară a limbii cu mucoasa gurii. 3. Fig. Dîră subțire. ♦ (La pl.) Dîre băloase pe care le prezintă uneori zeama de varză. 4. Compus: ață-de-mare = a) plantă acvatică cu tulpina scurtă și foarte ramificată și cu flori verzui (Ruppia rostellata); b) peștișor marin cu corpul filiform (Nerophis ophidiontares). – Lat. acia.

ÁȚĂ ~e f. 1) Fir textil subțire folosit la cusut și la țesut. ~ de bumbac. ◊ Cusut cu ~ albă care nu corespunde adevărului; fals. Din fir până în ~ de la început până la sfârșit; complet; în întregime. Nici un capăt de ~ absolut nimic. Viață cusută cu ~ viață grea. A întinde ~a a întrece măsura. 2): ~-de-mare a) plantă acvatică cu tulpina foarte ramificată și cu flori verzui; b) pește marin cu corpul subțire și coada transformată într-un organ apucător. [G.-D. aței] /<lat. acia

ață f. 1. fir de cusut (v. fir); 2. firul prin care se deosebește numărăturile urzelii; 3. fire în carne, legume, fibră; 4. firul de oțel ce se desface prin ascuțirea cuțitului; 5. fig. ursită: du-te dacă te trage ața la moarte ISP. [Lat. ACIA; sensul 5 se raportă la credința populară în Ursitoare cari torc firul vieții]. ║ adv. în linie dreaptă: merge ață într’acolo.

áță f., pl. e (lat. acia, și acies, „fir de ață” și „ascuțiș, front”). Fir de cusut orĭ de legat: a vîrî ață’n ac, ață albă saŭ neagră. Unde-ĭ ața supțire, acolo se rupe, unde-ĭ sărăcie, acolo vin maĭ multe nevoĭ. A fi cusut cu ață albă, a se observa bine (o minciună). A te trage ața, a te mîna soarta (firu viețiĭ). Fam. Front, linie: escadronu’n ață. Fibră în carne orĭ în plante. Tăiș de cuțit orĭ de bricĭ. Adv. De-a dreptu: a merge ață acolo. (V. strună, ciripie). Fam. Ofițer de ață, ofițer de administrațiune, pesmețar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

atá (= atú) s. f., pl. atale

ață s. f., g.-d. art. aței; pl. ațe

ață-de-mare (plantă, pește) s. f., g.-d. art. aței-de-mare

áță s. f., g.-d. art. áței; pl. áțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AȚA-ÁPEI s. v. mătasea-broaștei.

ÁȚĂ s., adv. 1. s. (pl.) v. zdrențe. 2. adv. v. direct.

ÁȚĂ s. v. frânghie, funie, sfoară.

AȚĂ s., adv. 1. s. (la pl.) petice (pl.), zdrențe (pl.). (Haina e numai ~.) 2. adv. direct, drept, neocolit, sfoară, (pop.) oblu. (Merge ~ spre casă.)

ață s. v. FRÎNGHIE. FUNIE. SFOARĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

áță (áțe), s. f.1. Fir. – 2. Fibră, filament. – 3. (adv.) Direct, fără oprire. – 4. (Fam.) Intendență militară. Lat. acia (Pușcariu 158; REW 102; DAR); cf. it. accia (calabr. azza, ven., lom. atssa, mil. asa, engad. atša). – Sensul 4 este o interpretare umoristică a cuvîntului administrație, care înainte se prescurta de obicei sub forma a-ție. Der. ațică, s. f. (firicel; fir de bumbac pentru urzeală, făcut din două fire răsucite); ațist, s. m. (ofițer de intendență); ațos, adj. (care are ațe; necioplit, înfumurat, nesuferit). – Din rom. provine bg. acŭ (Capidan, Raporturile, 220).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi mai scumpă ața decât fața expr. (d. un lucru) a fi obținut cu un efort mai mare decât merită.

a rămâne cu ața mămăligii / cu buzele umflate expr. (pop.) a rămâne cu paguba, a fi păgubit.

a rupe ața (cuiva) expr. (d. femei) a dezvirgina un flăcău.

a se ține într-un fir de ață / de păr expr. (și fig.) a fi în pragul prăbușirii / al colapsului; a fi șubred / firav / gata să cadă.

a-l trage ața (la ceva) expr. a se simți atras (de ceva).

cusut cu ață albă expr. neconvingător, vizibil fals.

Intrare: ata
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ata
  • ataua
plural
  • atale
  • atalele
genitiv-dativ singular
  • atale
  • atalei
plural
  • atale
  • atalelor
vocativ singular
plural
Intrare: ața-apei
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ața-apei
plural
  • ațele-apei
genitiv-dativ singular
  • aței-apei
plural
  • ațelor-apei
vocativ singular
plural
Intrare: ață
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ață
  • ața
plural
  • ațe
  • ațele
genitiv-dativ singular
  • ațe
  • aței
plural
  • ațe
  • ațelor
vocativ singular
plural
Intrare: ață-de-mare
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ață-de-mare
  • ața-de-mare
plural
genitiv-dativ singular
  • ațe-de-mare
  • aței-de-mare
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ață, ațesubstantiv feminin

  • 1. Fir subțire (de bumbac, de in, de cânepă etc.) folosit la cusut, la fabricarea țesăturilor etc. DEX '09 DLRLC
    diminutive: ațișoară
    • format_quote O gospodină cumpăra un mosorel cu ață. PAS, L. I 136. DLRLC
    • format_quote Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos Cum ușor, ca din cutie, scoate lumile din chaos Și cum neagra veșnicie ne-o întinde și ne-nvață Că epocele se-nșiră ca mărgelele pe ață. EMINESCU, O. I 140. DLRLC
    • 1.1. (la) plural Îmbrăcăminte zdrențuită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: zdreanță
    • 1.2. (la) plural Capete, resturi de fire rămase de la lucru. DLRLC
      • format_quote Care de care mai chipos și mai îmbrăcat, de se tîrîiau ațele și curgeau oghelele după dînșii. CREANGĂ, P. 249. DLRLC
    • chat_bubble Cusut cu ață albă, se spune despre ceva evident fals, mincinos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Povestea aceasta e cusută cu ață albă. DLRLC
      • format_quote Acest «unde ești?» prea e cusut cu ață albă. DELAVRANCEA, H. TUD. 74. DLRLC
    • chat_bubble A întinde ața = a depăși (prin comportare) limita îngăduită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu întinde ața să se rupă. NEGRUZZI, S. I 251. DLRLC
    • chat_bubble A se ține sau a sta (numai) în ață sau într-un (ori de un) fir de ață = a fi pe punctul de a se rupe. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A se ține sau a sta (numai) în ață sau într-un (ori de un) fir de ață = a fi în mare primejdie; (despre viață) a fi aproape de sfârșit. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A-l trage ața (la ceva) = a fi mânat de un imbold irezistibil (spre o țintă). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Du-te, băiete, dacă te trage ața la moarte. ISPIRESCU, L. 193. DLRLC
      • format_quote Gazda se sili în toate chipurile să-l oprească de la această hotărîre... Fu peste putință. Îl trăgea ața la rele. ISPIRESCU, L. 280. DLRLC
      • format_quote Unde-l trage pe el ața Ca să-și petreacă viața. PANN, P. V. I 71. DLRLC
    • chat_bubble Mai multă ață decât față, se spune despre un obiect zdrențuit. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Din călcîie pînă la cap, haina lui mai mult ață decît față. PANN, la HEM. DLRLC
    • chat_bubble Nu face fața cât ața = costă mai mult confecționarea unui obiect de îmbrăcăminte decât stofa. DLRLC
      • chat_bubble figurat Trudă multă și folos puțin, mai mare daraua decât ocaua. DLRLC
    • chat_bubble Mai scumpă ața decât fața = este mai scumpă executarea sau reparația unui lucru decât valoarea lui. DLRLC
    • chat_bubble Nici un cap(ăt) de ață = absolut nimic. DEX '09 DLRLC
      sinonime: nimic
      • format_quote Numai văru-meu... fecior de gospodar cinstit, nu luase nici un capăt de ață. CREANGĂ, A. 99. DLRLC
    • chat_bubble Până-ntr-un cap(ăt) sau până la un cap de ață = absolut tot. DEX '09 DLRLC
      sinonime: tot
      • format_quote Au luat tot, până-ntr-un capăt de ață. DLRLC
    • chat_bubble A spune din fir până-n ață = a spune tot, de la început până la sfârșit, din fir în păr. DLRLC
      • format_quote Iacă, iacă ce mi s-a întîmplat. Și-i spuse tot, din fir pînă-n ață. ISPIRESCU, L. 106. DLRLC
    • chat_bubble A rămâne cu (sau a găsi în pungă) ața mămăligii = a rămâne sărac lipit, a nu mai avea nimic. DLRLC
      • format_quote Băgai mîna-n punga chingii, Găsii ața mămăligii. TEODORESCU, P. P. 333. DLRLC
    • chat_bubble Viață cusută cu ață = viață plină de lipsuri materiale. DEX '98 DLRLC
  • 2. Fir care seamănă cu ața sau care are întrebuințările ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Scoțînd o piele de porc sălbatec... și croind cîte-o păreche de opinci... le-a îngruzit frumos și a petrecut cîte-o păreche de ață neagră de păr de cal prin cele nojițe. CREANGĂ, A. 25. DLRLC
    • format_quote figurat Muștele cele moarte și spînzurate pe ațele păianjenilor. ȘEZ. VI 7. DLRLC
    • 2.1. Ațele ițelor = sforile cu care se leagă ițele de scripeți. DLRLC
    • 2.2. Ața zidarului = bucată de sfoară cu plumb la capăt, servind ca indicator al direcției verticale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.3. Fibră extrasă din tulpina anumitor plante (textile). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Robii] tîrau în picioare opinci ori zdrențe legate cu ațe de tei. SADOVEANU, Z. C. 232. DLRLC
    • 2.4. Fibră care se desprinde de păstaia unor plante leguminoase (fasole, mazăre). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Fasole cu ațe. DLRLC
    • 2.5. (și) adverbial Fără să se abată din drum, drept, direct la... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Merge ață. DEX '09
      • format_quote Merge dracul cel mai isteț ață la mînăstirea sfîntului părinte. RETEGANUL, P. II 65. DLRLC
      • format_quote Acea măiestrită șosea care, din grădina de la capul podului Mogoșoaiei, se-ntinde ață pînă la bariera Ploieștilor. ODOBESCU, S. I 375. DLRLC
    • 2.6. popular Ața limbii = membrana care unește fața inferioară a limbii cu mucoasa gurii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Fâșie de metal subțire, formată în urma ascuțirii pe tocilă a unor unelte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ața cuțitului. Ața coasei. DLRLC
  • 4. figurat Dâră subțire. DLRLC
    • format_quote Sîngele i se adunase în sprînceană și o ață i se scursese spre colțul gurii. DUMITRIU, F. 53. DLRLC
    • format_quote Pe alocuri, de sub ierburi aromate, se prelingea o ață transparentă de apă. C. PETRESCU, S. 220. DLRLC
    • format_quote Înlăuntrul cafenelei ațe de fum se ridicau în tavanul murdar. DUNĂREANU, CH. 47. DLRLC
    • format_quote Prin ușa veche și crăpată deslușii cîteva ațe de lumină în odaia alăturată. DUNĂREANU, CH. 119. DLRLC
    • 4.1. Dâre băloase pe care Ie prezintă uneori zeama de varză. DLRLC
etimologie:

ață-de-maresubstantiv feminin

  • 1. Plantă acvatică cu tulpina scurtă și foarte ramificată și cu flori verzui (Ruppia rostellata). DEX '09
  • 2. Peștișor marin cu corpul filiform, cu o singură înotătoare (Nerophis ophidion). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic