asumpție sf [At: DN³ / V: ~iune / Pl: ~ii / E: eg assumption] 1 (Flz) Actul de a asuma (4). 2 (Log) Premisă minoră. corectat(ă)

ASUMPȚIE s.f. (Fil.) Actul de a asuma, a presupune; (log.) premisă minoră. [Var. asumpțiune s.f. / cf. engl. assumption, it. asunzione].

ASUMPȚIE s. f. 1. (fil.) actul de a asuma, de a presupune. 2. (log.) premisă minoră. (< fr. assomption, lat. assumptio)

asumpțiune sf vz asumpție

ASUMPȚIUNE s.f. v. asumpție.

*asumpțiúne f. (lat. assúmptio, -ónis). Adormirea Maĭciĭ Domnuluĭ, la catolicĭ, ziŭa celebrăriĭ Adormiriĭ (15 Aŭgust). V. uspenie.

!asumpție (desp. -sump-ți-e) s. f., art. asumpția (desp. -ți-a), g.-d. art. asumpției; pl. asumpții, art. asumpțiile (desp. -ți-i-)

asumpție (-sump-ți-e) s. f., art. asumpția (-ți-a), g.-d. asumpții, art. asumpției

asumpție (log.) s. f. (sil. -sump-ți-e), art. asumpția (sil. -ți-a), g.-d. art. asumpției; pl. asumpții