astro- [At: DN³ / V: -ter-, -tero- / E: fr astro] Element prim de compunere savantă cu semnificația referitor la aștri sau cosmos Si: cosmo-.

ASTRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) aștri”, „univers”, „astral”, „cosmic”. [Var. aster-, astero-. / < fr. astéro-, astro-, cf. lat. aster, gr. astron].

ASTRO-/ASTER(O)- elem. „stea, astru”. (< fr. astro-, astér/o/-, cf. gr. astron, aster)

aster²- vz astro-

astero- vz astro-

ASTER- v. astro-.

ASTERO- v. astro-.

ASTER²(O)- elem. astro-.

ASTRO- „astru, planetă, corp ceresc; astral, cosmic”. ◊ gr. astron „stea, astru” > fr. astro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. astro-. □ ~biolog (v. bio-, v. -log), s. m. și f., specialist în astrobiologie; ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază viața de pe alte corpuri cerești; ~blast(v. -blast), s. n., celulă glială triunghiulară cu expansiuni citoplasmatice implantate pe pereții vaselor din apropiere; ~centru (v. -centru), s. n., centrozom*; ~cit (v. -cit), s. n., celulă nevroglică în formă de stea, atașată de vasele sanguine cerebrale și ale măduvei spinării; sin. celulă Cajal; ~dom (v. -dom), s. n., cupolă transparentă a marilor aeroporturi; ~drom (v. -drom), s. n., cosmodrom*; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., ansamblu de tehnici fotografice utilizate în astrofizică; ~fotometrie (v. foto-, v. -metrie₁), s. f., știință a măsurării intensității luminoase a stelelor; ~geologie (v. geo-, v. -logie₁), s. f., geologie a corpurilor cerești; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., ramură a astronomiei care studiază aștrii și constelațiile, denumirea și pozițiile lor reciproce; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Instrument care servește la observarea aștrilor și la determinarea coordonatelor lor. 2. Aparat cu ajutorul căruia se fotografiază spectrele aștrilor; ~grafie (v. -grafie), s. f., ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea aștrilor; ~idă (v. -id), s. f., curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rotește într-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a aștrilor; ~log (v. -log), s. m. și f., persoană care practică astrologia; ~logie (v. -logie₁), s. f., pseudoștiință care își propune să prezică destinul omului după poziția și după mersul corpurilor cerești; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ramură a astronomiei care cuprinde ansamblul de metode de determinare a poziției aștrilor și a coordonatelor geografice ale locului; ~metru (v. -metru₁) s. n., aparat fotometric utilizat la măsurarea și la compararea gradului de luminozitate a stelelor; ~meteorologie (v. meteoro-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază fenomenele meteorologice din atmosfera planetelor; ~naut (v. -naut), s. m., persoană care explorează spațiul cosmic; ~nautic (v. -nautic), adj., referitor la studiul navigației cosmice interplanetare; ~nom (v. -nom₁), s. m., specialist în astronomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., știință care se ocupă cu studiul corpurilor cerești și cu legile mișcării și evoluției lor; ~scop (v. -scop), s. n., telescop astronomic utilizat pentru examinarea sumară a bolții cerești; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a bolții cerești; ~sferă (v. -sferă), s. f., corpuscul filamentos transparent și stelat care înconjoară centrosfera unei celule, în cariocineză; ~spectrografie (v. spectro-, v. -grafie), s. f., parte a astrofizicii care descrie spectrele corpurilor cerești; ~spectroscopie (v. spectro-, v. -scopie), s. f., cercetare a spectrelor aștrilor, pentru a se deduce componența și stările lor fizice.

ASTER-, v. ASTERO-. □ ~onim (v. -onim), s. n., grup de asteriscuri care înlocuiesc, într-o lucrare, numele autorului sau al unui personaj.

ASTERO- „stea, asterisc, steluță; stelar, stelat”. ◊ gr. aster, eros „stea” > fr. astéro-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. astero-. □ ~carp (v. -carp), s. n., fruct stelat; ~id (v. -id), adj., s. m., 1. adj., În formă de stea. 2. s. m., Fiecare dintre micile planete ale sistemului solar, invizibile cu ochiul liber și ale căror orbite se află între Marte și Iupiter; ~nom (v. -nom₃), s. n., cavitate stelată produsă prin roaderea de către larvele insectelor a țesutului vegetal; ~trih (v. -trih), adj., cu peri stelați; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., clasă de echinoderme marine cu corpul alcătuit dintr-un disc central de la care pornesc cinci brațe în direcții radiale; sin. stele-de-mare.