11 definiții pentru astigmatism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASTIGMATÍSM s. n. Aberație a unui sistem optic, care formează o imagine întinsă pentru un obiect. ♦ Defect al lentilelor sau al corneei și cristalinului ochiului omenesc, care constă într-o abatere de la forma sferică, ele având razele de curbură diferite în două plane perpendiculare, ceea ce duce la deformarea imaginilor. – Din fr. astigmatisme.

ASTIGMATÍSM s. n. Aberație a unui sistem optic, care formează o imagine întinsă pentru un obiect. ♦ Defect al lentilelor sau al corneei și cristalinului ochiului omenesc, care constă într-o abatere de la forma sferică, ele având razele de curbură diferite în două plane perpendiculare, ceea ce duce la deformarea imaginilor. – Din fr. astigmatisme.

astigmatísm sn [At: BIANU, D. S. / Pl: ~e / E: fr astigmatisme] 1 Imperfecțiune a unui sistem optic care formează o imagine întinsă pentru un obiect punctiform. 2 Defect al cristalinului sau al unei lentile, constând în inegalitatea de curbură, care duce la deformarea imaginilor.

ASTIGMATÍSM s. n. 1. Defect al lentilelor, care face ca razele unui fascicul paralel să nu se întîlnească toate în punctul numit focar, ci să formeze o pată luminoasă în jurul focarului. 2. Defect al vederii, cauzat de curbura neegală a corneei sau a cristalinului și care are drept urmare refractarea anormală a razelor de lumină în ochi.

ASTIGMATÍSM s. n. 1. Defect al unor lentile, care face ca razele unui fascicul paralel să nu se întâlnească toate în focar, ci să formeze o pată luminoasă în jurul focarului. 2. Defect al vederii, cauzat de inegalitatea curburii corneei sau a cristalinului. – Fr. astigmatisme (< gr.).

ASTIGMATÍSM s.n. 1. Defect al vederii, datorat faptului că curbura corneei sau a cristalinului este neegală și face ca ochiul să perceapă obiectele deformate. 2. Defect al unei lentile, care dă o imagine deformată datorită curburii sale neegale. [< fr. astigmatisme, cf. gr. a – fără, stigma – pată].

ASTIGMATÍSM s. n. 1. defect al vederii datorat unor diferențe de curbură a corneei sau cristalinului, care fac ca ochiul să perceapă obiectele deformate. 2. defect al unei lentile, care dă o imagine deformată datorită curburii sale neegale. (< fr. astigmatisme)

ASTIGMATÍSM ~e n. 1) fiz. Aberație a unui sistem optic care dă o imagine deformată. 2) Defect al vederii, cauzat de inegalitatea curburii corneei sau a cristalinului. [Sil. a-stig-] /<fr. astigmatisme

*astigmatízm n. (d. vgr. a, ne-, și stigmé, punct, semn. V. stigmat). Med. Turburarea vederiĭ pin stricarea îndoituriĭ cristalinuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!astigmatísm (as-tig-/a-stig-) s. n.

astigmatísm s. n. (sil. mf. -stig-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASTIGMATÍSM s. (FIZ., MED.) aberație vizuală.

Intrare: astigmatism
  • silabație: as-tig-, a-stig- info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astigmatism
  • astigmatismul
  • astigmatismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • astigmatism
  • astigmatismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

astigmatism

  • 1. Aberație a unui sistem optic, care formează o imagine întinsă pentru un obiect.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Defect al lentilelor, care face ca razele unui fascicul paralel să nu se întâlnească toate în punctul numit focar, ci să formeze o pată luminoasă în jurul focarului.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Defect al lentilelor sau al corneei și cristalinului ochiului omenesc, care constă într-o abatere de la forma sferică, ele având razele de curbură diferite în două plane perpendiculare, ceea ce duce la deformarea imaginilor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: