asprișoáră f., pl. e (dim. d. aspru 2). Turiță.

túriță f., pl. e (sîrb. túrica, bg. tórica, rus. torica, id., d. vsl. treti, a călca). 1. O plantă erbacee rozacee cu ghimpĭ micĭ și încîrligațĭ care crește pe marginea drumurilor (agrimónia eupatória). Are proprietățĭ astringente. 2. O plantă erbacee rubicacee numită și asprișoară, cornățel, lipicĭ, lipicioasă și scaĭ mărunt (gallium aparine). Fructele eĭ aŭ ghĭmpĭ și se prind de haĭne, de unde-ĭ vine numele de lipicĭoasă. 3. O plantă cariofilee numită și hrana vaciĭ (spérgula arvensis). 4. O plantă erbacee boraginee care crește pin locurĭ aride (echinospermum láppula). – Și turíță după R. C. 12, 147).

asprișoáră (plantă) s. f., g.-d. art. asprișoárei; pl. asprișoáre

asprișoáră s. f., g.-d. art. asprișoárei; pl. asprișoáre

ASPRIȘOÁRĂ s. v. turiță.

asprișoară s. v. TURIȚĂ.