Definiția cu ID-ul 830451:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ASONANȚĂ, asonanțe, s. f. Repetare a aceleiași vocale accentuate în cuvinte care se succed; (în prozodie) rimă imperfectă. – Din fr. assonance.
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ASONANȚĂ, asonanțe, s. f. Repetare a aceleiași vocale accentuate în cuvinte care se succed; (în prozodie) rimă imperfectă. – Din fr. assonance.