2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asolat sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: asola] (Agr) Asolare.

asola vt [At: DN3 / Pzi: ~léz / E: fr assoler] (Agr) A cultiva pământul în asolamente.

ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].

ASOLÁ vb. tr. a cultiva pământul în asolamente. (< fr. assoler)

A ASOLÁ ~éz tranz. (pământul) A cultiva folosind asolamentul. /<fr. assoler

*asoléz v. tr. (fr. assoler, d. sole, bucată de teren supusă culturiĭ). Alternez semănătura unuĭ teren.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asolá vb., ind. prez. 1 sg. asoléz, 3 sg. și pl. asoleáză

Intrare: asolat
asolat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asolat
  • asolatul
  • asolatu‑
  • asola
  • asolata
plural
  • asolați
  • asolații
  • asolate
  • asolatele
genitiv-dativ singular
  • asolat
  • asolatului
  • asolate
  • asolatei
plural
  • asolați
  • asolaților
  • asolate
  • asolatelor
vocativ singular
plural
Intrare: asola
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asola
  • asolare
  • asolat
  • asolatu‑
  • asolând
  • asolându‑
singular plural
  • asolea
  • asolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asolez
(să)
  • asolez
  • asolam
  • asolai
  • asolasem
a II-a (tu)
  • asolezi
(să)
  • asolezi
  • asolai
  • asolași
  • asolaseși
a III-a (el, ea)
  • asolea
(să)
  • asoleze
  • asola
  • asolă
  • asolase
plural I (noi)
  • asolăm
(să)
  • asolăm
  • asolam
  • asolarăm
  • asolaserăm
  • asolasem
a II-a (voi)
  • asolați
(să)
  • asolați
  • asolați
  • asolarăți
  • asolaserăți
  • asolaseți
a III-a (ei, ele)
  • asolea
(să)
  • asoleze
  • asolau
  • asola
  • asolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)