4 definiții pentru asimilativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
asimilativ, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr assimilatif] 1-3 Asimilator (1-3).
ASIMILATÍV, -Ă adj. Care are însușirea de a asimila. [Cf. fr. assimilatif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASIMILATÍV, -Ă adj. care are însușirea de a asimila. (< fr. assimilatif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
asimilatív adj. m. asimilatívi; f. sg. asimilatívă, pl. asimilatíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: asimilativ
asimilativ adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)