7 definiții pentru asertiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asertiv, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr assertif] (Liv) Cu caracter de aserțiune Si: asertoric (1).

ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif.

ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif.

ASERTÍV, -Ă adj. asertoric; declarativ (3). (< fr. assertif, it. assertivo)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*asertív adj. m., pl. asertívi; f. asertívă, pl. asertíve

asertív adj. m., pl. asertívi; f. sg. asertívă, pl. asertíve


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ASERTÍV, -Ă adj. (cf. fr. assertif): rar în sintagma propoziție asertivă (v. propoziție enunțiativă).

Intrare: asertiv
asertiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asertiv
  • asertivul
  • asertivu‑
  • aserti
  • asertiva
plural
  • asertivi
  • asertivii
  • asertive
  • asertivele
genitiv-dativ singular
  • asertiv
  • asertivului
  • asertive
  • asertivei
plural
  • asertivi
  • asertivilor
  • asertive
  • asertivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)