7 definiții pentru asertiv
ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif.
- sursa: DEX '09
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laurap
- acțiuni
*asertív adj. m., pl. asertívi; f. asertívă, pl. asertíve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
asertív adj. m., pl. asertívi; f. sg. asertívă, pl. asertíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
asertív, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, -e / E: fr assertif] (Liv) Cu caracter de aserțiune Si: asertoric (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASERTÍV, -Ă adj. asertoric; declarativ (3). (< fr. assertif, it. assertivo)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
ASERTÍV, -Ă adj. (cf. fr. assertif): rar în sintagma propoziție asertivă (v. propoziție enunțiativă).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
|
adjectiv
(A1)
Surse flexiune: DOR |
masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | asertiv | asertivul | asertivă | asertiva |
| plural | asertivi | asertivii | asertive | asertivele | |
| genitiv-dativ | singular | asertiv | asertivului | asertive | asertivei |
| plural | asertivi | asertivilor | asertive | asertivelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||