7 definiții pentru asertiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
asertiv, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr assertif] (Liv) Cu caracter de aserțiune Si: asertoric (1).
ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laurap
- acțiuni
ASERTÍV, -Ă adj. asertoric; declarativ (3). (< fr. assertif, it. assertivo)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
*asertív adj. m., pl. asertívi; f. asertívă, pl. asertíve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
asertív adj. m., pl. asertívi; f. sg. asertívă, pl. asertíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ASERTÍV, -Ă adj. (cf. fr. assertif): rar în sintagma propoziție asertivă (v. propoziție enunțiativă).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||