8 definiții pentru asertiv
Explicative DEX
ASERTIV, -Ă, asertivi, -e, adj. Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif.
asertiv, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr assertif] (Liv) Cu caracter de aserțiune Si: asertoric (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASERTIV, -Ă, asertivi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laurap
- acțiuni
ASERTIV, -Ă adj. asertoric; declarativ (3). (< fr. assertif, it. assertivo)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
asertiv adj. m., pl. asertivi; f. asertivă, pl. asertive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*asertiv adj. m., pl. asertivi; f. asertivă, pl. asertive
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
asertiv adj. m., pl. asertivi; f. sg. asertivă, pl. asertive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
ASERTIV, -Ă adj. (cf. fr. assertif): rar în sintagma propoziție asertivă (v. propoziție enunțiativă).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Intrare: asertiv
asertiv adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
asertiv, asertivăadjectiv
- 1. Cu caracter de aserțiune. DEX '09 DEX '98 MDN '00sinonime: asertoric declarativ
etimologie:
- assertif DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.