7 definiții pentru asertiv

ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif.

ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif.

*asertív adj. m., pl. asertívi; f. asertívă, pl. asertíve

asertív adj. m., pl. asertívi; f. sg. asertívă, pl. asertíve

asertív, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, -e / E: fr assertif] (Liv) Cu caracter de aserțiune Si: asertoric (1).

ASERTÍV, -Ă adj. asertoric; declarativ (3). (< fr. assertif, it. assertivo)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ASERTÍV, -Ă adj. (cf. fr. assertif): rar în sintagma propoziție asertivă (v. propoziție enunțiativă).

Intrare: asertiv
asertiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asertiv asertivul aserti asertiva
plural asertivi asertivii asertive asertivele
genitiv-dativ singular asertiv asertivului asertive asertivei
plural asertivi asertivilor asertive asertivelor
vocativ singular
plural