2 intrări

9 definiții

arvát1 sm [At: HEM 1800 / Pl: ~ați / E: nct] (Iht; reg) 1 Obleț {Aburnus alburnus).

arvát2, -ă [At: N. COSTIN (1780), ap. HEM / Pl: -ați, -e / E: vsl ѣapвaт] (Înv; cuvânt literar la scriitorii vechi) 1-2 smf, a Croat. 3 sm Mercenar. 4 sm (Dep) Zavergiu jefuitor.

ARVÁT s. v. albișoară, croat, obleț, sorean.

arvát (-ți), s. m. – (Înv.) Croat. Sl. charvatŭ. Numele etnic actual este croat, din germ. Kroate, fr. croate.

1) arvát m. (cp. cu avat). Ĭal. Obleț?

2) arvát, -ă s. (vsl. Harvatŭ). Vechĭ. Croat, Horvat. Pl. Mercenarĭ zavergiĭ jăfuitorĭ [!].

Arvați m. pl. 1. vechiul nume românesc al Croaților; 2. mercenari din timpul Zaverei, vestiți prin jafurile lor. [Ung. HORVÁT, croat].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

arvát s. v. ALBIȘOARĂ. CROAT. OBLEȚ. SOREAN.

ARVAT etnic < magh. horvath, < srb. xpвaт „croat”. 1. -, în sens evocativ, ca prenume (P9; Pom; Sur V); – Dragomir, m. post., 1752 (AO VII 31); olt. (AO XIII; – 1661 (Sd XI 263; BA sl 15); – armaș (17 A V172); – comis (Isp I1); Arvăt/escu, -ești s. 2. Cu met. Avrătești s., olt. (RI VI 262). Numele este luat și ca poreclă, la fel cu „Rusu, Sîrbu, Turcu” (Has) fără sens etnic. 3. Harvat (P12; Cat; 16 B II 10; Gorj 86; 17 B I 230; C Bog). etc.; – boier f 1523 (P Gov f° 14); cu frații Radu, Iarca, Crăciun și Pătru (17 B III 514), deci luat ca prenume evocativ. Hărvătești s. (13-15 B). Unul din cei de mai sus este numit și Horvat (Sd V 169). Din forma magb. horvath; Horvat, megiaș (17 B II 63). 5. Orvat mold. 1700.

Intrare: arvat
arvat
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arvat arvatul
plural arvați arvații
genitiv-dativ singular arvat arvatului
plural arvați arvaților
vocativ singular
plural
Intrare: Arvat
Arvat