9 definiții pentru artofor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

artofor sn [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XII, 54 / V: (înv) ~iu, ~ion / Pl: ~e, ~i / E: ngr αρτοφόριον] (Înv) 1 sn Vas în care se păstrează anafură. Cf chivot. 2 sm Fabricant de artofore (1).

ARTOFÓR, artofoare, s. n. Vas în care se pune artosul. – Ngr. artoforion.

artofor n. vasul în care se păstrează artosul. [Gr. mod.].

artofór n., pl. oare (ngr. artofóri, d. ártos, pîne, și féro, port). Vasu saŭ masa care ține artosu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

artofór s. n., pl. artofoáre

artofór s. n., pl. artofoáre


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

artofór (artofoáre), s. n. – Chivot. Ngr. ἀρτοφόριον (Gáldi 154).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

artofór, artofóruri, s.n. (înv.) vas în care se păstrează pâinea sfințită (artosul)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

artofór s. n. Obiect de cult liturgic așezat pe masa din altar, în care se păstrează sfânta împărtășanie; chivot. [Var.: artofóriu, (înv.) artoforión s. n.] – Din gr. artoforion.

Intrare: artofor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • artofor
  • artoforul
  • artoforu‑
plural
  • artofoare
  • artofoarele
genitiv-dativ singular
  • artofor
  • artoforului
plural
  • artofoare
  • artofoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)