opțiuni
  • info

7 definiții pentru artel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

artel sn [At: ANTIPA, F. I. 493 / Pl: ~uri / E: rs артель] (Iuz) 1 Asociație cooperatistă (sovietică) compusă din lucrători și meseriași Vz colhoz, colectivă, cooperativă, tovărășie.

ARTEL, arteluri, s. n. Principala formă socialistă de producție în comun (în special în agricultură), avînd la bază colectivizarea principalelor mijloace de producție și avînd ca scop înlocuirea proprietății private mici și mijlocii prin proprietatea socialistă colectivă. Pornind de la planul cooperatist al lui Lenin, I. V. Stalin a îndrumat țărănimea muncitoare pe calea colectivizării și a indicat artelul ca forma de gospodărie agricolă colectivă cea mai potrivită pentru prima fază, socialistă, a societății comuniste. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 35.

ARTEL, arteluri, s. n. Principală formă socialistă de producție în comun (în special în agricultură), avînd la bază colectivizarea principalelor mijloace de producție și avînd ca scop înlocuirea proprietății private mici și mijlocii prin proprietatea socialistă colectivă. – Rus. artel.

ARTEL s.n. (Înv.) Formă a cooperației socialiste de producție în fosta U.R.S.S. (mai ales în agricultură), bazată pe socializarea principalelor mijloace de producție. [< rus. artel].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

artel s. n., pl. arteluri

artel s. n., pl. arteluri

artel s. n., pl. arteluri

Intrare: artel
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • artel
  • artelul
  • artelu‑
plural
  • arteluri
  • artelurile
genitiv-dativ singular
  • artel
  • artelului
plural
  • arteluri
  • artelurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

artel, artelurisubstantiv neutru

  • 1. Principala formă socialistă de producție în comun (în special în agricultură), având la bază colectivizarea principalelor mijloace de producție și având ca scop înlocuirea proprietății private mici și mijlocii prin proprietatea socialistă colectivă. DLRLC DLRM DN
    • format_quote Pornind de la planul cooperatist al lui Lenin, I. V. Stalin a îndrumat țărănimea muncitoare pe calea colectivizării și a indicat artelul ca forma de gospodărie agricolă colectivă cea mai potrivită pentru prima fază, socialistă, a societății comuniste. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 35. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.