10 definiții pentru artefact


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARTEFÁCT, artefacte, s. n. 1. (Anat.) Falsă imagine care apare în preparatele histologice din cauza unor procedee greșite de fixare sau de colorare (pe lama microscopului). 2. Produs artificial sau accidental întâlnit în observarea și experimentarea unui fenomen natural. – Din fr. artefact.

artefáct2 sn [At: MDA / Pl: ~e / E: eg artefact] Obiect produs de activitatea umană.

artefáct1 sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr artefact] 1 Structură de origine artificială sau accidentală apărută în timpul observării sau experimentării asupra unui fenomen natural. 2 (His) Modificare produsă în structura naturală a celulelor și țesuturilor de reactivi și procedeele folosite.

ARTEFÁCT s. n. (Anat.) Falsă imagine care apare în preparatele histologice din cauza unor procedee greșite de fixare sau de colorare (pe lama microscopului). – Din fr. artefact.

artefáct2 sn Atestare: MDA Plural: artefacte Etimologie: (din engleză) artifact Obiect produs de activitatea umană.

artefáct1 sn Atestare: DEX (ediția a II-a) Plural: artefacte Etimologie: (din franceză) artefact 1 Structură de origine artificială sau accidentală apărută în timpul observării sau experimentării asupra unui fenomen natural. 2 (His.) Modificare produsă în structura naturală a celulelor și țesuturilor de reactivi și procedeele folosite.

ARTEFÁCT s.n. 1. Imagine falsă apărută în preparatele histologice produsă artificial sau datorită unor defecte de fixare ori de colorare. 2. (Cib.) Semnal parazit supus unei informații, în semnificația căreia joacă un rol nul sau negativ. [< fr. artéfact].

ARTEFÁCT s. n. 1. structură, fenomen artificial în cursul unei investigații sau exploatări. 2. (med.) modificare în preparatele histologice produsă artificial sau datorită unor defecte de fixare ori de colorare. 3. (cib.) semnal parazit supus unei informații, în semnificația căreia joacă un rol nul sau negativ. (< fr. artefact)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!artefáct s. n., pl. artefácte

artefáct s. n., pl. artefácte

Intrare: artefact
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • artefact
  • artefactul
  • artefactu‑
plural
  • artefacte
  • artefactele
genitiv-dativ singular
  • artefact
  • artefactului
plural
  • artefacte
  • artefactelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

artefact

  • 1. anatomie Falsă imagine care apare în preparatele histologice din cauza unor procedee greșite de fixare sau de colorare (pe lama microscopului).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Produs artificial sau accidental întâlnit în observarea și experimentarea unui fenomen natural.
    surse: DEX '09
    • diferențiere Structură, fenomen artificial în cursul unei investigații sau exploatări.
      surse: MDN '00
  • 3. cibernetică Semnal parazit supus unei informații, în semnificația căreia joacă un rol nul sau negativ.
    surse: DN

etimologie: