11 definiții pentru arsenios

ARSENIÓS, -OÁSĂ, arsenioși, -oase, adj. (În sintagmele) Acid arsenios = acid al arsenicului, stabil numai în soluții apoase. Anhidridă arsenioasă = arsenic (1). [Pr.: -ni-os] – Din fr. arsénieux.

ARSENIÓS adj. (În sintagma) Acid arsenios = acid al arsenicului, stabil numai în soluții apoase. [Pr.: -ni-os] – Din fr. arsénieux.

ARSENIÓS adj. (În sintagma) Acid arsenios = acid al arsenicului, stabil numai în soluții apoase. [Pr.: -ni-os] – Din fr. arsénieux.

În original, probabil greșit: ARSENIÓS s. n. - gall

ARSENIÓS, arsenioși, adj. m. (În expr.) Acid arsenios = oxiacid al arsenului. [Pr.: -ni-os] – După fr. arsénieux.

!arseniós (-ni-os) adj. m., pl. arsenióși

arseniós adj. m.(sil. -ni-os), pl. arsenióși; f. sg. arsenioásă, pl. arsenioáse

arseniós, -oásă a [At: DA ms / Pl: ~oși, -oase / E: fr arsenieux] 1 Cu arsenic1 (1). 2 (Îs) Acid- Acid oxigenat al arsenului trivaîent stabil numai în soluții apoase. 3 (Îs) Anhidridă -oasă Tiroxid de arsen (2) Si: arsenic1 (2), șoricioaică, săricică.

ARSENIÓS adj.m. Acid arsenios = oxiacid al arsenului. [Pron. -ni-os. / cf. fr. arsénieux].

ARSENIÓS, -OÁSĂ adj. acid ~ = oxiacid al arsenului; anhidridă õasă = trioxid al arsenului, pulbere fină, albă, cu miros de usturoi, foarte toxică; arsenic1; șoricioaică. (< fr. arsénieux)

arsenios a. se zice de acide formate din arsenic și oxigen: otrava numită «șoricioaică» e un acid arsenios.

*arseniós, -oásă adj. (d. arsenic). Chim. Se zice de acidele formate din arsenic și oxigen, cum e veninu numit șoricĭoaĭcă.

Intrare: arsenios
arsenios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arsenios arseniosul arsenioa arsenioasa
plural arsenioși arsenioșii arsenioase arsenioasele
genitiv-dativ singular arsenios arseniosului arsenioase arsenioasei
plural arsenioși arsenioșilor arsenioase arsenioaselor
vocativ singular
plural