11 definiții pentru arsătură

ARSĂTÚRĂ, arsături, s. f. Ardere. – Ars + suf. -ătură.

ARSĂTÚRĂ, arsături, s. f. Ardere. – Ars + suf. -ătură.

ARSĂTÚRĂ, arsături, s. f. Ardere, arsură. De cînd sînt urgisită a sta aci, nu s-a îndurat nimeni să vie a mă scuti de arsătura de toate zilele. ISPIRESCU, L. 359. ◊ Arsături de soare = pistrui, pete pe obraz. Luă floarea și o băgă în sîn. O dată căzu de pe fața lui arsăturile de soare și îi râmase chipul curat și luminat, ca și cînd atunci îl făcuse mă-sa. ISPIRESCU, L. 240.

ARSĂTÚRĂ, arsături, s. f. Ardere; arsură (4). – Din ars + suf. -ătură.

arsătúră (rar) s. f., g.-d. art. arsătúrii; pl. arsătúri

arsătúră s. f., g.-d. art. arsătúrii; pl. arsătúri

arsătúră1 sf [At: PALIA (1581), ap. CDDE / Pl: -ri / E: ars2 + -ătură] 1 (Înv) Jertfa Cf ardere de tot. 2 Ardere. 3 Arsură. 4 (Înv) Febră. 5 (Pop; îe) ~ la inimă Junghiuri în piept. 6 (Pop; lpl; îe) -ri de soare Pistrui sau pete pe obraz.

arsătúră2 sf vz arzătură

ARSĂTÚRĂ s. v. arsură, jariște, pârlitură.

arsătură f. lucrarea de a arde și rezultatul ei: arsătură de soare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

arsătúră s. v. ARSURĂ. JARIȘTE. PÎRLITURĂ.

Intrare: arsătură
arsătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arsătu arsătura
plural arsături arsăturile
genitiv-dativ singular arsături arsăturii
plural arsături arsăturilor
vocativ singular
plural