2 intrări

13 definiții

aromatizát, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, -e / E: aromatiza] Care are aromă deoarece conține aromate1 (1).

aromatizá vt [At: DA ms / Pzi: -izéz / E: fr aromatiser] 1 A face să aibă aromă punând aromate2 (1). 2 A obține prin procedee chimice o hidrocarbură aromatică (4).

AROMATIZÁ, aromatizez, vb. I. Tranz. 1. A da un miros sau un gust plăcut unei substanțe cu ajutorul aromatelor1. 2. A obține (prin diverse procedee chimice) o hidrocarbură aromatică. – Din fr. aromatiser, lat. aromatizare.

AROMATIZÁ, aromatizez, vb. I. Tranz. 1. A da un miros sau un gust plăcut unei substanțe cu ajutorul aromatelor1. 2. A obține (prin diverse procedee chimice) o hidrocarbură aromatică. – Din fr. aromatiser, lat. aromatizare.

AROMATIZÁ, aromatizez, vb. I. Tranz. A da un miros (sau un gust) plăcut unei substanțe, amestecînd-o cu aromate.

AROMATIZÁ, aromatizez, vb. I. Tranz. A da un miros sau un gust plăcut unei substanțe cu ajutorul aromatelor. – Fr. aromatiser (lat. lit. aromatizare).

aromatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aromatizeáză

aromatizá vb., ind. prez. 1 sg. aromatizéz, 3 sg. și pl. aromatizeáză

AROMATIZÁ vb. I. tr. A da (unei substanțe) miros plăcut, adăugându-i aromate. [< fr. aromatiser, cf. lat.t. aromatisare].

AROMATIZÁ vb. tr. 1. a da (unei substanțe) miros plăcut, cu aromate. 2. a transforma într-o hidrocarbură aromatică. (< fr. aromatiser, lat. aromatizare)

A AROMATIZÁ ~éz tranz. A trata cu aromate. ~ o băutură. /<fr. aromatiser, lat. aromatisare

*aromatizéz v. tr. (vgr. aromatizo). Amestec cu aromate, parfumez.

Intrare: aromatizat
aromatizat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aromatizat aromatizatul aromatiza aromatizata
plural aromatizați aromatizații aromatizate aromatizatele
genitiv-dativ singular aromatizat aromatizatului aromatizate aromatizatei
plural aromatizați aromatizaților aromatizate aromatizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: aromatiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aromatiza aromatizare aromatizat aromatizând singular plural
aromatizea aromatizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aromatizez (să) aromatizez aromatizam aromatizai aromatizasem
a II-a (tu) aromatizezi (să) aromatizezi aromatizai aromatizași aromatizaseși
a III-a (el, ea) aromatizea (să) aromatizeze aromatiza aromatiză aromatizase
plural I (noi) aromatizăm (să) aromatizăm aromatizam aromatizarăm aromatizaserăm, aromatizasem*
a II-a (voi) aromatizați (să) aromatizați aromatizați aromatizarăți aromatizaserăți, aromatizaseți*
a III-a (ei, ele) aromatizea (să) aromatizeze aromatizau aromatiza aromatizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)