17 definiții pentru aroganță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AROGANȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare; înfumurare, impertinență. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia.

aroganță sf [At: MAIORESCU, CR. I, 314 / Pl: ~țe / E: fr arrogance] 1 Purtare sfidătoare (și obraznică) a cuiva care se crede superior Si: trufie, (înv) semeție. 2 Atitudine de mândrie disprețuitoare.

*AROGANȚĂ (pl. -țe) sf. Înfumurare, semeție, trufie, obrăznicie: se deprinsese..., să-i rabde toate aroganțele (VLAH.) [fr. < lat.].

AROGANȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia.

AROGANȚĂ s. f. Purtare semeață și disprețuitoare a unei persoane care se crede mai presus decît altele și-și ia drepturi care nu i se cuvin; trufie manifestată printr-o atitudine insultătoare.

AROGANȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; trufie insultătoare. – Fr. arrogance (lat. lit. arrogantia).

AROGANȚĂ s.f. Atitudine exagerat de mîndră și de disprețuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decît alții, atribuindu-și drepturi care nu i se cuvin; trufie insultătoare, obrăznicie, înfumurare. [Gen. -iei. / cf. fr. arrogance, lat. arrogantia].

AROGANȚĂ s. f. atitudine de mândrie disprețuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinență. (< fr. arrogance, lat. arrogantia)

AROGANȚĂ f. Atitudine de trufie și de dispreț față de cei din jur; purtare sfidătoare, obraznică. [G.-D. aroganței] /<fr. arrogance, lat. arrogantia

*arogánță f. (lat. arrogantia). Obrăznicie, trufie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aroganță s. f., g.-d. art. aroganței

aroganță s. f., g.-d. art. aroganței

aroganță s. f., g.-d. art. aroganței

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AROGANȚĂ s. 1. v. obrăznicie. 2. v. îngâmfare.

AROGANȚĂ s. 1. impertinență, insolență, măgărie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livr.) morgă, prezumție, (pop. și fam.) țîfnă. (E de-o ~ revoltătoare.) 2. fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngîmfare, mîndrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumție, suficiență, (rar) superbie, țanțoșie, (înv. și pop.) măreție, mărire, (pop. și fam.) ifos, țîfnă, (reg.) făloșenie, făloșie, (înv.) fălnicie, laudă, mărie, mărime, mîndrețe, pohfală, preaînălțare, preaînălțime, semețire, trufă, trufășie, zădărnicie. (~ lui este cu totul nejustificată.)

Intrare: aroganță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aroganță
  • aroganța
plural
genitiv-dativ singular
  • aroganțe
  • aroganței
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aroganțăsubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.