arnăut m. 1. Albanez: Vasile Lupul era de neam Arnăut; 2. ostaș cu leafă în serviciul agiei formând așa numita poteră pentru a urmări hoții ce țineau drumurile (capul lor cel mai vestit a fost Bimbașa-Sava): în zadar umblau străji de arnăuți și de seimeni NEGR.; 3. slugă boierească înarmată până în dinți și ținându-se în dreptul caleștilor: un arnăut îmbrăcat numai în fir FIL. ║ a. grâu arnăut, un fel de grâu de primăvară, cu boabe mari și albe, din care se face obișnuit colivă (spicele sau mustățile lui aduc cu ale Arnăutului): tot de grâu mărunt și de arnăut POP. [Turc. ARNAUT].