opțiuni

9 definiții pentru arnăuțime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARNĂUȚÍME s. f. Mulțime de arnăuți, totalitatea arnăuților. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -ime.

arnăuțíme [At: ZILOT, CRON. 66 / P: ~nă-u- / E: arnăut + -ime] 1-3 sf (Înv) Mulțime de arnăuți (1-3). 4-6 sfa Totalitate a arnăuților (1-3).

ARNĂUȚÍME s. f. Mulțime de arnăuți, totalitatea arnăuților. [Pr. -nă-u-] – Arnăut + suf. -ime.

ARNĂUȚÍME s. f. Mulțime de arnăuți, totalitatea arnăuților. Ajungînd la Golești lîngă Pitești, Tudor găsește pe Iordache și pe Farmache instalați acolo cu arnăuțimea lor. GHICA, S. 110.

ARNĂUȚÍME s. f. Mulțime de arnăuți, totalitatea arnăuților.- Din arnăut2 + suf. -ime.

arnăuțime f. 1. mulțime de Arnăuți; 2. corp de Arnăuți: arnăuțimea Curții domnești.

arnăuțíme f. Mulțime de Arnăuțĭ. Gloată de Arnăuțĭ mercenarĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arnăuțíme (-nă-u-) s. f., g.-d. art. arnăuțímii

arnăuțíme s. f. (sil. -nă-u-), g.-d. art. arnăuțímii

Intrare: arnăuțime
  • silabație: ar-nă-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arnăuțime
  • arnăuțimea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • arnăuțimi
  • arnăuțimii
plural — —
vocativ singular —
plural —

arnăuțime

  • 1. Mulțime de arnăuți, totalitatea arnăuților.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ajungînd la Golești lîngă Pitești, Tudor găsește pe Iordache și pe Farmache instalați acolo cu arnăuțimea lor. GHICA, S. 110.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Arnăut + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09