arnăuțéște av [At: HEM 1719 / P: -nă-u- / E: arnăut +-ește] Ca arnăuții.

ARNĂUȚÉȘTE adv. Ca amăuții. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -ește.

ARNĂUȚÉȘTE adv. Ca arnăuții. [Pr. -nă-u-] – Arnăut + suf. -ește.

ARNĂUȚÉȘTE adv. Ca arnăuții, în felul arnăuților. Moisescu, costumat arnăuțește și purtînd ochelari pe nas, vine prin fund. ALECSANDRI, T. 741.

ARNĂUȚÉȘTE adv. Ca arnăuții. – Din arnăut² + suf. -ește.

arnăuțéște (-nă-u-) adv.

arnăuțéște adv.(sil. -nă-u-)

arnăuțéște adv. Ca Arnăuțiĭ.