armură

armură

  • 1. Echipament metalic pentru protecția individuală a unui războinic din Antichitate și din Evul Mediu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 4 exemple
    exemple
    • În armura lui albastră El apare lin din unghi Și la fata cea măiastră El își pleacă un genunchi. EMINESCU, L. P. 14-6.
      surse: DLRLC
    • Optzeci de ani pe umeri și splendida-i armură Plecau sub grea povară măreața lui statură. ALECSANDRI, P. III 344.
      surse: DLRLC
    • Găsesc ș-acum pe rîpe bucăți de armuri zdrobite. ALEXANDRESCU, P. 138.
      surse: DLRLC
    • Armura învechită a științei pure, autonomiei și libertății academice era... acoperită cu vopseaua elocinței, pentru a-i ascunde rugina. CONTEMPORANUL, S. U, 1948, nr. 109. 7/1.
      surse: DLRLC figurat
  • 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură într-o țesătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM DN sinonime: legătură
  • 3. Înveliș protector al unui cablu electric.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM DN
  • 4. Totalitatea semnelor de alterație așezate la începutul unui portativ, care indică tonalitatea lucrării muzicale respective.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 sinonime: armatură armătură signatură

etimologie:

5 definiții

armúră sf [At: ALEXANDRESCU, M. 14 / V: h- / Pl: ~ri / E: fr armure] 1 Echipament metalic pentru protecția individuală a războinicilor din Antichitate și din Evul Mediu Si: (înv) armătură (1), (pop) haine de fier. 2 (Pre; pop) Armele unui haiduc. 3 Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură într-o țesătură. 4 Înveliș protector al unui cablu electric. 5 Totalitatea semnelor de alterație de la începutul unui portativ care indică tonalitatea lucrării muzicale Si: armătură (13).

armură f. toate armele unui soldat: este el cum ’l arată sabia lui și armura? GR. AL. (= fr. armure).

*armúră f., pl. ĭ (fr. armure, din armeure, armedure, lat. armatura). Armatură, toate armele unuĭ luptător, maĭ ales vorbind de îmbrăcămintele [!] de fer medievale.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

armură, grup de semne de alterație* așezate imediat după cheie*, pe portativ*. la începutul unei piese muzicale, având efect, de regulă, pe întreaga lucrare și în toate octavele* cuprinse de ambitusul* lucrării respective. Se schimbă odată cu apariția unei noi a. și, uneori, după ce vechea a. a fost anulată prin semne de precauție (becari*). La locul schimbării, în ortografia clasică, se pune dublă bară de măsură [v. bară (II, 4)]. Structura pieselor de tip tonal-funcțional este redată prin a., astfel încât numărul diezilor* sau bemolilor* corespund tonalității (2) de bază majore sau relativei* sale minore. Semnele de alterație se așează în a. în ordine de cvarte* perfecte descendente pentru diezi* și de cvarte* perfecte ascendente pentru bemoli*.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

armură, armuri s. f. haine bune; ținută festivă

Intrare: armură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular armu armura
plural armuri armurile
genitiv-dativ singular armuri armurii
plural armuri armurilor
vocativ singular
plural

11 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ARMÚRĂ, armuri, s. f. 1. Echipament metalic pentru protecția individuală a unui războinic din Antichitate și din Evul Mediu. 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură într-o țesătură. 3. Înveliș protector al unui cablu electric. 4. Totalitatea semnelor de alterație așezate la începutul unui portativ, care indică tonalitatea lucrării muzicale respective; armătură. – Din fr. armure.

ARMÚRĂ, armuri, s. f. 1. Echipament metalic pentru protecția individuală a unui războinic din antichitate și din evul mediu. 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură într-o țesătură. 3. Înveliș protector al unui cablu electric. 4. Totalitatea semnelor de alterație așezate la începutul unui portativ, care indică tonalitatea lucrării muzicale respective; armătură. – Din fr. armure.

ARMÚRĂ, armuri, s. f. Totalitatea obiectelor de apărare (coif, platoșă, zale etc.), confecționate din oțel, pe care le purtau războinicii în evul mediu pentru a-și proteja corpul. În armura lui albastră El apare lin din unghi Și la fata cea măiastră El își pleacă un genunchi. EMINESCU, L. P. 14-6. Optzeci de ani pe umeri și splendida-i armură Plecau sub grea povară măreața lui statură. ALECSANDRI, P. III 344. găsesc ș-acum pe rîpe bucăți de armuri zdrobite. ALEXANDRESCU, P. 138. ◊ Fig. Armura învechită a științei pure, autonomiei și libertății academice era... acoperită cu vopseaua elocinței, pentru a-i ascunde rugina. CONTEMPORANUL, S. U, 1948, nr. 109. 7/1.

ARMÚRĂ, armuri, s. f. 1. Totalitatea obiectelor de apărare făcute din oțel, menite să protejeze corpul unui războinic în evul mediu. 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură într-o țesătură. 3. Înveliș protector de cablu electric. – Fr. armure.

armúră s. f., g.-d. art. armúrii; pl. armúri

armúră s. f., g.-d. art. armúrii; pl. armúri

ARMÚRĂ s. 1. (MUZ.) armătură, (înv.) signatură. (~ unei simfonii.) 2. (TEXT.) legătură. (~ de tricot.)

ARMÚRĂ s.f. 1. Ansamblul armelor defensive care protejau corpul unui războinic medieval. 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură ale unei țesături. 3. Înveliș protector de cablu electric. 4. Armatură. [< fr. armure].

ARMÚRĂ s. f. 1. îmbrăcăminte de protecție din plăci de metal și zale, la războinicii medievali. 2. mod de împletire a fibrelor de urzeală cu cele de bătătură ale unei țesături. 3. (muz.) totalitatea sunetelor de alterație la cheie, spre a indica tonalitatea; armatură. (< fr. armure)

ARMÚRĂ ~i f. 1) Îmbrăcăminte metalică de protecție folosită de războinici în trecut. 2) Împletire a firelor de urzeală cu cele de bătătură. 3) Înveliș protector la cablurile electrice. 4) muz. Totalitate a semnelor de alterație puse la începutul unui portativ care indică tonalitatea lucrării muzicale; armatură. [G.-D. armurii] /<fr. armure


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARMÚRĂ s. (MUZ.) armătură, (înv.) signatúră. (~ unei simfonii.)