2 intrări

15 definiții

ARMÍNDEN, armindeni, s. m. Nume popular al zilei de 1 Mai (ziua prorocului Eremia, considerată ca început al primăverii); sărbătoare populară de primăvară (ținută la 1 Mai). ♦ Pom sau ramură verde care se pune în ziua de 1 Mai la poarta, ușa sau ferestrele caselor. – Cf. sl. Ieremiinŭ, -dĭnĭ „ziua [sfântu]lui Ieremia”.

ARMÍNDEN, armindeni, s. m. Nume popular al zilei de 1 mai (considerată ca început al primăverii); sărbătoare populară de primăvară (ținută la 1 mai). ♦ Pom sau crengi verzi care se pun în ziua de 1 mai la poarta, ușa sau ferestrele caselor. – Cf. sl. Ieremiinŭ, -dĩnĩ „ziua [sfântu]lui Ieremia”.

ARMÍNDEN, armindeni, s. m. (Regional) Nume popular al zilei de 1 mai (considerată ca început al primăverii); copac înalt, cu frunze numai în vîrf, care se pune în această zi la poarta caselor. Și-n ziua sfîntului Ilie i-a frînt armindenul la poartă. GOGA, C. P. 9. Jos, sub nucul aromatic, toți la umbră se așază; Cobza, naml și vioara pe arminden îl serbează. BELDICEANU, P. 53. ◊ Fig. Din străbunul armindeni Răsare azi... O nouă viață. BENIUC, V. 128.

ARMÍNDEN, armindeni, s. m. Nume popular al zilei de 1 mai (considerată ca început al primăverii). ♦ Pom sau crengi care se pun, în ziua de 1 mai, la poarta caselor. – Slav (v. sl. Ieremiinŭ, -dĭnĭ „ziua [sfântu]lui Ieremia”).

Armínden/Armíndeni (sărbătoare) s. propriu m.

armínden (pom, creangă verde) s. m., pl. armíndeni

armínden (pom, crengi verzi) s. m., pl. armíndeni

árminden/armíndeni (1 Mai) s. pr. m.

armínden sm [At: HEM 1709 / V: -i, -mendin, -mendina sfa, -er, -dar / P: (reg) -ngeni smp / Pl: ~ngeni / E: vsl apeмиинздъни] 1 Ziua Sfântului Ieremia, sărbătorită la 1 Mai (considerată începutul primăverii). 2 Sărbătoare populară ținută de arminden (1). 3 (Lpl; îf) -ngeni Crengi verzi care se pun de arminden (1) la poarta, ușa sau ferestrele caselor.

armínden (armíndeni), s. m. – Sărbătoare de întîi mai. Există obiceiul de a pune atunci la poartă un brad, care se ia de acolo numai cînd se face prima oară pîine cu grîul din acel an; acest brad poartă același nume ca sărbătoarea. Sl. Jeremiinŭ dĭnĭ „ziua sfîntului Ieremia” (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII).

ÁRMINDEN ~i m. folc. 1) Denumire populară a zilei de 1 mai, considerată ca început al primăverii. 2) Sărbătoare ținută, de obicei, la această dată. 3) Pom sau crengi verzi care se pun la poartă sau la ferestrele caselor cu ocazia acestei sărbători. [Var. armíndeni] /<sl. Iereminu-dĕni

Arminden m. 1. Mold. și Tr. întăia zi de Maiu; 2. pomul verde ce se pune în acea zi pe dinaintea caselor. [Bulg. IEREMIN-DAN, ziua sfântului Ieremia].

armínden n., pl. e (vsl. Ĭeremiinŭ-dĭnĭ, ziŭa luĭ Ĭeremia, 1 Maĭ). Ziŭa de întîĭ Maĭ. – Și armînder (Mold. sud).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

armínden, armindeni, s.m. – 1. Numele popular al zilei de 1 mai: „În ziua de Arminden (1 mai) să bei vin roșu, că se înnoiește sângele” (Candrea, 1944: 306). 2. (pop.) Luna mai (Kernbach, 1989: 47). 3. Copac curățat de crengi și împodobit cu spice de grâu: „Tinerii plecau în pădure, în munte și tăiau cel mai înalt copac (brad sau fag), pe care îl puteau aduce ei pe umeri. Îl curățau de crengi, dar la vârf îi lăsau câteva, pe care le împodobeau. Armindenul era ridicat, până la prânz, în centrul satului. Pe tulpină se puneau cununi de flori și spice de grâu. Urma o întrecere a tinerilor care se adunau și puneau uneori pariuri, câștigând cel ce putea să se urce până sus. În sâmbăta premergătoare Armindenului, din fiecare familie pleca cineva să aducă câte un mesteacăn tânăr și crengi înfrunzite de tei. În zori, mult înainte de răsăritul soarelui, când abia se înălța Luceafărul de ziuă și roua nu a fost smintită de lumină, fiecare gospodar punea mesteacănul la poartă și crengi de tei la streșinile casei și ale șurii. Apoi își împodobeau interiorul casei cu flori de iasomie și tei” (Calendar, 1980: 82). – Din sl. Jeremiinǔ dǐnǐ „ziua sfântului Ieremia”, sărbătorită la 1 Mai (Scriban, DER, MDA). Cuv. rom. > magh. ármingyin (Bakos, 1982).

armínden, -i, s.m. – 1. Numele popular al zilei de 1 mai: „În ziua de Arminden (1 mai) să bei vin roșu, că se înnoiește sângele” (Candrea 1944: 306). 2. (pop.) Luna mai (Kernbach 1989: 47). 3. Copac curățat de crengi și împodobit cu spice de grâu: „Tinerii plecau în pădure, în munte, și tăiau cel mai înalt copac (brad sau fag), pe care îl puteau aduce ei pe umeri. Îl curățau de crengi, dar la vârf îi lăsau câteva pe care le împodobeau. Armindenul era ridicat, până la prânz, în centrul satului. Pe tulpină se puneau cununi de flori și spice de grâu. Urma apoi o întrecere a tinerilor...” (Calendar 1980: 82). – Din sl. Jeremiinǔ dǐnǐ „ziua sfântului Ieremia” (DA, DER, DEX); Cuv. rom. preluat în magh. (ármingyin) (Bakos 1982).

Intrare: arminden
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arminden armindenul
plural armindeni armindenii
genitiv-dativ singular arminden armindenului
plural armindeni armindenilor
vocativ singular
plural
Intrare: Arminden
nume propriu (I3)
Surse flexiune: DOR
nume propriu (I3)
Surse flexiune: DOR