ARMENESC, -EASCĂ, armenești, adj., s. f. art. 1. Adj. Armean. 2. S. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Armean + suf. -esc.

CUC, cuci, s. m. 1. Pasăre migratoare cu pene cenușii, cu coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). ◊ Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare oră, sfert, jumătate sau trei sferturi de oră, marchează timpul prin sunete care întâi imită cântecul cucului (1); fig. lucru extravagant. ◊ Compus: (Ir.) cuc-armenesc = pupăză. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fără rost. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, străin. ◊ Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intră în compunerea unor nume de plante: ciuboțica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitură cu mingea în înălțime. – Lat. cucus.

armănesc, ~ească a vz armenesc

armenesc, ~ească [At: MUSTE, ap. LET. III, 27 / V: ~măn~, ~min~ / Pl: ~ești / E: armean + -esc] 1-8 a Armean (6-13). 9 sfa Armeană (14). 10 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 11 Melodie după care se execută acest dans. 12 (Pop; îc) Cuc ~ Pupăză. 13 (Pop; îs) Vizită ~ească Vizită foarte lungă.

arminesc, ~ească a vz armenesc

ARMENESC I. adj.. 1 Al Armenilor, de Armean: biserica armenească; alfabetul ~ (👉 TABELA V) ¶ 2 iron. Vizită armenească, vizită peste măsură de lungă ¶ 3 iron. Mold. 🐦 Cuc ~, pupăză. II. ARMENEASCĂ sf. Mold. (I.-GH.) Joc popular.

CUC sm. 1 🐦 Pasăre acățătoare care-și depune ouăle în cuiburile altor păsări (Cuculus canorus) (🖼 1632); poporul crede că dacă-i cîntă cuiva cucul în dreapta sau în față îi va merge bine, dacă-i cîntă în stînga, îi va merge rău: vai de mine! îmi cîntă cucu ’n stînga! (ALECS.); de aci și expresiunea: bată-l cucul! bată-l norocul ¶ 2 (P) Singur ca un ~, singur ca ~ul, mai adesea adv. singur ~,singur singurel: bine că-s sănătoasă, dar rău că-s numai singură ca ~ul (RET.); baba stă singură ~ (DLVR.); îi cîntă ~ul în casă, stă singur; îi cîntă ~ul în pungă, e cu punga goală; de flori de ~ (VOR.), umblă în dorul lelii, fără nici un rost; a sări ~, a sări în sus de bucurie; a (se) face ~, a (se) îmbăta: tot îndesa paharele boierului ... pînă-l făcu ~ (ISP.); cît (e) ~ul, pînă e ~ul, niciodată: nu mai văzu soarele cu ochii cît cucu (ISP.); a prinde mingea în ~, a o prinde din sbor ¶ 3 De-a cucul, jocul copiilor de-a ascunsele, pentru că cel ce se ascunde strigă cucu! – de-a mingea ’n ~ (PAMF.), Trans. de a cucii, un joc al copiilor cu mingea (PĂC.) ¶ 4 🐦 ~ ARMENESC, iron. pupăză ¶ 5 STUPITUL-~ULUI, MĂRGICA-~ULUI, GLASUL-~ULUI, ouăle inelarului (Gastropacha neustria), lipite în formă de inel pe rămurelele arborilor, despre care poporul crede că provin din scuipatul cucului (🖼 1638) ¶ 6 🌿 CIOBOȚICA-CUCULUI 👉 CIOBOȚICĂ; – FLOAREA-CUCULUI, plantă de 30-50 centrimetri înălțime, cu flori roze, uneori albe, care crește prin livezi (Lychnis flos cuculi) (🖼 1633); LAPTELE-CUCULUI¹, plantă cu suc lăptos, cu flori galbene dispuse în umbele (Euphorbia helioscopia) (🖼 1634); – LAPTELE-CUCULUI² ALIOR¹; – LAPTELE-CUCULUI³ = LAPTELE-CÎINELUI¹; – LIMBA-CUCULUI, plantă ierboasă, numită și „dragoste” ce crește prin pășunile de la munte (Botriychium lunaria) (🖼 1635); – MĂLAIUL-CUCULUI mică plantă ierboasă cu flori brune sau gălbui, ce seamănă cu pipirigul (Luzula campestris) (🖼 1636); – PĂLĂRIA-CUCULUI 👉 PĂLĂRIE; – STUPITUL-CUCULUI, SCUIPATUL-CUCULUI, cu tulpina cilindrică, cu flori roșcate sau liliachii dispuse în raceme (Cardamine pratensis) (🖼 1637); – TRIFOIUL-CUCULUI (VOR.), un fel de măzărică înaltă cu flori ghiurghiulii ¶ 7 Ceasornic de perete ale cărui bătăi, la fie-care ceas sau la jumătățile de ceas, imită glasul cucului (🖼 1639): un ceasornic cu ~ ... era aninat deasupra unui scrin (GN.) [lat.].

ARMENESC, -EASCĂ, armenești, adj., s. f. art. 1. Adj. Armean. 2. S. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Armean + suf. -esc.

ARMENESC, -EASCĂ, armenești, adj. De armean, al armenilor.

ARMENESC, -EASCĂ, armenești, adj. Armean. – Din armean + suf. -esc.

ARMENESC ~ească (~ești) Care aparține Armeniei sau populației ei; din Armenia. /armean + suf. ~esc

armenesc a. ce ține de Armean sau de Armenia: țară armenească, obiceiu armenesc (v. cuc).

armenésc, -eáscă adj. Din Armenia, de Armean: limba armenească. Fam. Vizită armenească, vizită foarte lungă.

armenesc adj. m., f. armenească; pl. m. și f. armenești

cuc-armenesc (pupăză) s. m., pl. cuci-armenești

armenesc adj. m., f. armenească; pl. m. și f. armenești

cuc-armenesc (pupăză) s. m., art. cucul-armenesc

armenesc adj. m., f. armenească; pl. m. și f. armenești

cuc-armenesc s. m., art. cucul-armenesc

ARMENESC adj. armean. (Limba ~ească.)

CUC-ARMENESC s. v. pupăză.

ARMENESC adj. armean. (Limba ~.)

cuc-armenesc s. v. PUPĂZĂ.