ARMATOR, armatori, s. m. 1. Persoană care armează o navă; proprietar al unei nave. 2. Muncitor specializat în montarea construcțiilor de susținere a galeriilor de mină. – Din fr. armateur, it. armatore.

armator sm [At: DRĂGHICI, R. 15/17 / Pl: ~i / E: fr armateur] 1 Persoană care armează o navă. 2 Proprietar al unei nave.

*ARMATOR sm. ⛵ 1 Cel ce echipează un vapor cu toate cele necesare: catarturi, pînze, arme, munițiuni, etc. ¶ 2 Cel ce echipează o corabie pe socoteala sa și o încarcă cu mărfuri spre a o expedia la un port de comerț [fr.].

ARMATOR, armatori, s. m. Persoană care armează o navă; proprietar al unei nave. – Din fr. armateur, it. armatore.

ARMATOR, armatori, s. m. Persoană care echipează o navă pe cheltuiala sa; proprietar particular de vase. Ajunsese milionar armator, avînd patru vapoare de mare. BART, E. 303.

ARMATOR, armatori, s. m. Persoană care echipează o navă; proprietar al unei nave. – Fr. armateur (it. armatore).

ARMATOR s.m. 1. Persoană care armează o navă pe cheltuiala sa; proprietar de nave. 2. miner specializat în armarea excavațiilor subterane. [Cf. fr. armateur, it. armatore].

ARMATOR s. m. 1. cel care armează o navă în scopuri comerciale; proprietar de nave. 2. miner specializat în armarea excavațiilor subterane. (< fr. armateur, it. armatore, lat. armator)

ARMATOR ~i m. 1) Persoană care echipează și exploatează o navă. 2) Proprietar al unei nave. /<fr. armateur, it. armatore

armator m. cel ce înarmează sau echipează o corabie pe cheltueala sa.

*armatór m. (it. armatóre, fr. armateur). Odinioară, cel ce echipa o corabie p. a face piraterie saŭ și negustorie. Azĭ, exportator, maĭ des de grîne.

armator s. m., pl. armatori

armator s. m., pl. armatori

armator s. m., pl. armatori