4 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

armare sf [At: CONTEMP, Seria II, 1949, nr. 161, 7/2 / Pl: ~mări / E: arma] 1 (Înv) Înarmare. 2 Operație de așezare și fixare a unei armături.

ARMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) arma.V. arma.

ARMÁRE, armări, s. f. Acțiunea de a (se) armaV. arma.

ARMÁRE, armări, s. f. Acțiunea de a arma. ♦ Consolidare, fixare. Spațiul din care au fost scoși cărbunii se lărgește tot mai mult, și acum intervine una din cele mai importante operații din viața minerilor, pe care o fac cu multă grijă... armarea. BOGZA, V. J. 64.

ARMÁRE, armări, s. f. Acțiunea de a arma. ♦ Cantitatea procentuală de armătură dintr-o piesă de beton armat, raportată la suprafața utilă a secțiunii de beton a piesei.

ARMÁRE s.f. Acțiunea de a arma. ♦ Îmbrăcare a cablurilor, a barelor etc. cu un înveliș metalic de protecție. [< arma].

almar[1] sn vz armar

  1. Acest cuvânt-titlu nu este menționat ca variantă pentru armar la definiția acestuia din același dicționar (MDA2). — Ladislau Strifler

arma v [At: ANON. CAR. / Pzi: ~mez, (îvr) arm / E: fr armer, lat armo, -are] 1-2 (Înv) vtr A (se) înarma. 3 vt A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei. 4 vt A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar. 5 vt (Îe) A ~ barca A da echipajului dispoziții pentru a intra în barcă și a fi gata de a primi ordine. 6 vt A dota cu armătură un element de construcție din beton pentru a-i mări rezistența. 7 vt A consolida o galerie de mină prin montarea unei armături.

armar sn [At: ȘINCAI, HR. III, 48/18 / V: (înv) ~iu / Pl: ? / E: ml armarium] 1-2 (Trs; înv) Dulap pentru haine (sau vase).

ALMÁR, almare, s. n. (Reg.) Dulap în care se păstrează alimente, vase sau haine. – Din magh. almáriom.

ALMÁR, almare, s. n. (Reg.) Dulap în care se păstrează alimente, vase sau haine. – Din magh. almáriom.

ARMÁ, armez, vb. I. Tranz. 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei. ♦ Tranz. și refl. (Pop.) A (se) înarma. 2. A dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența. ♦ A consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături. 3. A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar. – Din fr. armer, it. armare, lat. armare.

ARMÁ, armez, vb. I. Tranz. 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei. ♦ Tranz. și refl. (Pop.) A (se) înarma. 2. A dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența. ♦ A consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături. 3. A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar. – Din fr. armer, it. armare, lat. armare.

ARMÁR, armare, s. n. (Reg.) Dulap în care se păstrează haine, vase sau alimente. – Lat. armarium.

ARMÁR, armare, s. n. (Reg.) Dulap în care se păstrează haine, vase sau alimente. – Lat. armarium.

ALMÁR, almare și almaruri, s. n. (Transilv.) Dulap. – Variantă: armár s. n.

ARMÁ, armez, vb. I. Tranz. 1. A pregăti o armă pentru tragere, introducînd un cartuș în camera de încărcare și aducînd percutorul în poziția potrivită pentru a lovi capsa. ♦ (Rar) A înarma. [Emirul] robii-și urmează... Cămile gătește și negri-armăsari. MACEDONSKI, O. I 143. 2. A așeza și fixa fiarele care urmează să constituie armătura unei construcții de beron armat. ♦ (Mine) A consolida (o galerie etc.) prin montarea unei armături. Cît am lucrat eu cu perforatorul, băieții au armat cîmpul doi și au mutat banda în cîmpul întîi. DAVIDOGLU, M. 11. Minerii armează abatajul. BOGZA, V. J. 64 3. A pune pentru prima oară în serviciu o navă, ambarcînd echipajul, aparatele, materialele și proviziile necesare vieții de bord și navigației.

ALMÁR, almare, s. n. (Reg.) Dulap de ținut alimente. – Magh. almáriom.

ARMÁ, armez, vb. I. Tranz. 1. A fixa în țel mecanismul de aprindere al unei arme de foc astfel încât, la atingerea trăgaciului, cocoșul să lovească sau să miște percutorul. 2. A dota cu o armătură o piesă sau un element de construcție făcute din beton, pentru a le da rezistență. ♦ A consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături (1). ♦ A stabili prin calcul armătura unei piese cu beton armat. 3. A pune pentru prima dată în serviciu o navă, cu întreg utilajul necesar. – Lat. armare.

ARMÁ vb. I. tr. 1. A introduce un cartuș în camera de tragere a unei arme și a aduce percutorul în poziția de a lovi capsa. 2. A așeza, a fixa armătura de fier unei construcții de beton armat. ♦ (Mine) A consolida cu o armătură (o galerie etc.). 3. (Mar.) A echipa o navă cu cele necesare plecării în larg, a pune în serviciu (o navă). ♦ A forma echipajul unei nave sau echipele de lucru la un cabestan, la pompă etc. ♦ A pregăti ramele pentru a fi puse în furcheți sau dame. [< fr. armer, cf. it. armare, lat. armare].

ARMÁ vb. tr. 1. a introduce un cartuș în camera de tragere a unei arme. 2. a fixa armătura de fier a unei construcții de beton armat. ◊ a consolida cu o armătură o piesă, o galerie de mină. 3. (mar.) a echipa o navă cu cele necesare plecării în larg. ◊ a introduce ramele unei ambarcații în furcheți. (< fr. armer, it., lat. armare)

A ARMÁ ~éz tranz. 1) (arme de foc) A pregăti pentru tragere. 2) v. A ÎNARMA. 3) (elemente de construcții, mine) A întări cu armătură. 4) (nave) A echipa cu cele necesare pentru a ieși în mare. /<fr. armer, lat. armare

arată toate definițiile

Intrare: armare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armare
  • armarea
plural
  • armări
  • armările
genitiv-dativ singular
  • armări
  • armării
plural
  • armări
  • armărilor
vocativ singular
plural
Intrare: almar
almar1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • almar
  • almarul
  • almaru‑
plural
  • almare
  • almarele
genitiv-dativ singular
  • almar
  • almarului
plural
  • almare
  • almarelor
vocativ singular
plural
almar2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • almar
  • almarul
  • almaru‑
plural
  • almaruri
  • almarurile
genitiv-dativ singular
  • almar
  • almarului
plural
  • almaruri
  • almarurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armar
  • armarul
  • armaru‑
plural
  • armare
  • armarele
genitiv-dativ singular
  • armar
  • armarului
plural
  • armare
  • armarelor
vocativ singular
plural
Intrare: arma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arma
  • armare
  • armat
  • armatu‑
  • armând
  • armându‑
singular plural
  • armea
  • armați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • armez
(să)
  • armez
  • armam
  • armai
  • armasem
a II-a (tu)
  • armezi
(să)
  • armezi
  • armai
  • armași
  • armaseși
a III-a (el, ea)
  • armea
(să)
  • armeze
  • arma
  • armă
  • armase
plural I (noi)
  • armăm
(să)
  • armăm
  • armam
  • armarăm
  • armaserăm
  • armasem
a II-a (voi)
  • armați
(să)
  • armați
  • armați
  • armarăți
  • armaserăți
  • armaseți
a III-a (ei, ele)
  • armea
(să)
  • armeze
  • armau
  • arma
  • armaseră
Intrare: armar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armar
  • armarul
  • armaru‑
plural
  • armare
  • armarele
genitiv-dativ singular
  • armar
  • armarului
plural
  • armare
  • armarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

armare

  • 1. Acțiunea de a (se) arma.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • exemple
      • Spațiul din care au fost scoși cărbunii se lărgește tot mai mult, și acum intervine una din cele mai importante operații din viața minerilor, pe care o fac cu multă grijă... armarea. BOGZA, V. J. 64.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Îmbrăcare a cablurilor, a barelor etc. cu un înveliș metalic de protecție.
      surse: DN
    • 1.3. Cantitatea procentuală de armătură dintr-o piesă de beton armat, raportată la suprafața utilă a secțiunii de beton a piesei.
      surse: DLRM

etimologie:

  • vezi arma
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

almar armar

  • 1. regional Dulap în care se păstrează alimente, vase sau haine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dulap

etimologie:

arma

  • 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. A consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Cît am lucrat eu cu perforatorul, băieții au armat cîmpul doi și au mutat banda în cîmpul întîi. DAVIDOGLU, M. 11.
        surse: DLRLC
      • Minerii armează abatajul. BOGZA, V. J. 64.
        surse: DLRLC
  • 3. A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.1. A forma echipajul unei nave sau echipele de lucru la un cabestan, la pompă etc.
      surse: DN
    • 3.2. A pregăti ramele pentru a fi puse în furcheți sau dame.
      surse: DN

etimologie:

armar

  • 1. regional Dulap în care se păstrează haine, vase sau alimente.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: