3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

armăríi sfp vz armoarii

*2) armăriĭ f. pl. V. armoariĭ.

armare sf [At: CONTEMP, Seria II, 1949, nr. 161, 7/2 / Pl: ~mări / E: arma] 1 (Înv) Înarmare. 2 Operație de așezare și fixare a unei armături.

armărie sf [At: CANTEMIR, ap. DG. / Pl: ~ii / E: armă + -ărie] (Îpp) Depozit de arme (1).

ARMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) arma.V. arma.

ARMÁRE, armări, s. f. Acțiunea de a (se) armaV. arma.

ARMÁRE, armări, s. f. Acțiunea de a arma. ♦ Consolidare, fixare. Spațiul din care au fost scoși cărbunii se lărgește tot mai mult, și acum intervine una din cele mai importante operații din viața minerilor, pe care o fac cu multă grijă... armarea. BOGZA, V. J. 64.

ARMĂRÍE, armării, s. f. (învechit și regional) Depozit de arme; arsenal. De aceste săbii ne dai, împărate? – Du-te și-ți alege după plac din armăria mea, îi răspunse împăratul. RETEGANUL, P. III 69. Pe urmă am văzut... arsenalul, adecă armăria, unde sînt tot feliul de arme. KOGĂLNICEANU, S. 12.

ARMÁRE, armări, s. f. Acțiunea de a arma. ♦ Cantitatea procentuală de armătură dintr-o piesă de beton armat, raportată la suprafața utilă a secțiunii de beton a piesei.

ARMĂRÍE, armării, s. f. (Înv. și reg.) Depozit de arme. – Din armă + suf. -ărie.

ARMÁRE s.f. Acțiunea de a arma. ♦ Îmbrăcare a cablurilor, a barelor etc. cu un înveliș metalic de protecție. [< arma].

1) armăríe f. (d. armă). Vechĭ. Depozit de arme, arsenal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

armáre s. f., g.-d. art. armắrii

armáre s. f., g.-d. art. armării

Intrare: armării
substantiv feminin (F170)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • armării
  • armăriile
genitiv-dativ singular
plural
  • armării
  • armăriilor
vocativ singular
plural
Intrare: armare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armare
  • armarea
plural
  • armări
  • armările
genitiv-dativ singular
  • armări
  • armării
plural
  • armări
  • armărilor
vocativ singular
plural
Intrare: armărie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armărie
  • armăria
plural
  • armării
  • armăriile
genitiv-dativ singular
  • armării
  • armăriei
plural
  • armării
  • armăriilor
vocativ singular
plural

armare

  • 1. Acțiunea de a (se) arma.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • exemple
      • Spațiul din care au fost scoși cărbunii se lărgește tot mai mult, și acum intervine una din cele mai importante operații din viața minerilor, pe care o fac cu multă grijă... armarea. BOGZA, V. J. 64.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Îmbrăcare a cablurilor, a barelor etc. cu un înveliș metalic de protecție.
      surse: DN
    • 1.3. Cantitatea procentuală de armătură dintr-o piesă de beton armat, raportată la suprafața utilă a secțiunii de beton a piesei.
      surse: DLRM

etimologie:

  • vezi arma
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

armărie

  • 1. învechit regional Depozit de arme.
    surse: DLRLC DLRM sinonime: arsenal 2 exemple
    exemple
    • De aceste săbii ne dai, împărate? – Du-te și-ți alege după plac din armăria mea, îi răspunse împăratul. RETEGANUL, P. III 69.
      surse: DLRLC
    • Pe urmă am văzut... arsenalul, adecă armăria, unde sînt tot feliul de arme. KOGĂLNICEANU, S. 12.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • armă + sufix -ărie.
    surse: DLRM