18 definiții pentru ariniște aniniște

ariníște sf [At: EMINESCU, P. 102 / V: ani- A: arin- / Pl: ~ti / E: arin + -iște] Pădurice de arini Si: arinărie, ariniș1, arinet, arină3.

ARINÍȘTE, ariniști, s. f. Pădurice de arini; ariniș. [Acc. și: aríniște. – Var.: aníniște s. f.] – Arin + suf. -iște.

ARINÍȘTE, ariniști, s. f. Pădurice de arini; ariniș. [Acc. și aríniște.Var.: aníniște s. f.] – Arin + suf. -iște.

ARÍNIȘTE, ariniști, s. f. Loc acoperit cu arini, pădurice de arini. [Boii,] cu boturile întinse, părăsiseră drumul bun, sărind în ariniște. CAMILAR, N. II 48. Ea picioru-l pune-n scară Și la codru pleacă iarăși. Sara vine din ariniști. Cu miroase o îmbată, Cerul stelele-și arată, Solii dulci ai lungii liniști. EMINESCU, O. I 103. – Variantă: aníniște s. f.

ARÍNIȘTE, ariniști, s. f. Pădurice de arini. [Acc. și ariníște.Var.: aníniște s. f.] – Din arin + suf. -iște.

!ariníște s. f., g.-d. art. ariníștii; pl. ariníști

ariníște/aríniște s.f., g.-d. art. ariníștii/aríniștii; pl. ariníști/aríniști

ARINÍȘTE s. v. ariniș.

ARINÍȘTE ~i f. 1) Pădure mică de arini. 2) Loc unde cresc arini. [Acc. și aríniște] /arin + suf. ~iște

ariniște f. loc de arini: sara vine din ariniști, cu miroase o îmbată EM.

aniníște sf vz ariniște

ANÍNIȘTE s. f. v. ariniște.

ANÍNIȘTE s. f. v. ariniște.

ANINÍȘTE s. f. v. ariniște.

ANINÍȘTE s. f. v. ariniște.

aníniște f. Aniniș (maĭ mic). – Și aríniște. Și -íște.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARINÍȘTE s. (BOT.) ariniș. (La marginea ~.)

Intrare: ariniște
ariniște substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ariniște ariniștea
plural ariniști ariniștile
genitiv-dativ singular ariniști ariniștii
plural ariniști ariniștilor
vocativ singular
plural
aniniște
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aniniște aniniștea
plural aniniști aniniștile
genitiv-dativ singular aniniști aniniștii
plural aniniști aniniștilor
vocativ singular
plural