opțiuni

2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARIMÁRE s. f. Acțiunea de a arima; arimaj. – V. arima.

ARIMÁRE s. f. Acțiunea de a arima; arimaj. – V. arima.

arimare sf [At: DA ms / Pl: ~mări / E: arima] Arimaj.

ARIMÁRE s. f. Aranjarea și fixarea încărcăturii pe o navă sau pe un avion, ținând seama de condițiile de echilibrare. – După fr. arrimage.

ARIMÁRE s.f. Acțiunea de a arima; arimaj. [< arima].

ARIMÁ, arimez, vb. I. Tranz. A repartiza și a fixa încărcătura la bordul unei nave sau aeronave pentru a obține menținerea echilibrului normal al acestora. – Din fr. arrimer.

ARIMÁ, arimez, vb. I. Tranz. A repartiza și a fixa încărcătura la bordul unei nave sau aeronave pentru a obține menținerea echilibrului normal al acestora. – Din fr. arrimer.

arima vt [At: DEX2 / Pzi: ~mesc / E: fr arrimer] A repartiza și fixa încărcătura la bordul unei nave (sau aeronave) pentru a obține menținerea echilibrului acesteia.

ARIMÁ vb. I. tr. A aranja și fixa încărcătura unui vas sau a unui avion pentru menținerea unui centraj favorabil stabilității. [< fr. arrimer].

ARIMÁ vb. tr. a fixa încărcătura unei (aero)nave pentru menținerea unui centraj favorabil stabilității. (< fr. arrimer)

A ARIMÁ ~éz tranz. (încărcături pe bordul unei nave) A aranja și a fixa pentru a asigura un echilibru normal. /<fr. arrimer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arimáre s. f., g.-d. art. arimắrii

arimáre s. f., g.-d. art. arimării

arimá (a ~) vb., ind. prez. 3 arimeáză

arimá vb., ind. prez. 3 sg. arimeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARIMÁRE s. (AV.) arimaj.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARIMARE operațiune prin care nacela este atașată la balon sau se aranjează și se fixează încărcătura unei aeronave pentru obținerea unui centraj favorabil echilibrului și stabilității.

Intrare: arimare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arimare
  • arimarea
plural
  • arimări
  • arimările
genitiv-dativ singular
  • arimări
  • arimării
plural
  • arimări
  • arimărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: arima
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arima
  • arimare
  • arimat
  • arimatu‑
  • arimând
  • arimându‑
 singular plural
  • arimează
  • arimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arimez
 (să)
  • arimez
  • arimam
  • arimai
  • arimasem
a II-a (tu)
  • arimezi
 (să)
  • arimezi
  • arimai
  • arimași
  • arimaseși
a III-a (el, ea)
  • arimează
 (să)
  • arimeze
  • arima
  • arimă
  • arimase
plural I (noi)
  • arimăm
 (să)
  • arimăm
  • arimam
  • arimarăm
  • arimaserăm
  • arimasem
a II-a (voi)
  • arimați
 (să)
  • arimați
  • arimați
  • arimarăți
  • arimaserăți
  • arimaseți
a III-a (ei, ele)
  • arimează
 (să)
  • arimeze
  • arimau
  • arimară
  • arimaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arimare

  • 1. Acțiunea de a arima.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: arimaj

etimologie:

  • vezi arima
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

arima

  • 1. A repartiza și a fixa încărcătura la bordul unei nave sau aeronave pentru a obține menținerea echilibrului normal al acestora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: