2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARIMÁRE s. f. Acțiunea de a arima; arimaj. – V. arima.

ARIMÁRE s. f. Acțiunea de a arima; arimaj. – V. arima.

arimare sf [At: DA ms / Pl: ~mări / E: arima] Arimaj.

ARIMÁRE s. f. Aranjarea și fixarea încărcăturii pe o navă sau pe un avion, ținînd seama de condițiile de echilibrare. – După fr. arrimage.

ARIMÁRE s.f. Acțiunea de a arima; arimaj. [< arima].

ARIMÁ, arimez, vb. I. Tranz. A repartiza și a fixa încărcătura la bordul unei nave sau aeronave pentru a obține menținerea echilibrului normal al acestora. – Din fr. arrimer.

ARIMÁ, arimez, vb. I. Tranz. A repartiza și a fixa încărcătura la bordul unei nave sau aeronave pentru a obține menținerea echilibrului normal al acestora. – Din fr. arrimer.

arima vt [At: DEX2 / Pzi: ~mesc / E: fr arrimer] A repartiza și fixa încărcătura la bordul unei nave (sau aeronave) pentru a obține menținerea echilibrului acesteia.

ARIMÁ vb. I. tr. A aranja și fixa încărcătura unui vas sau a unui avion pentru menținerea unui centraj favorabil stabilității. [< fr. arrimer].

ARIMÁ vb. tr. a fixa încărcătura unei (aero)nave pentru menținerea unui centraj favorabil stabilității. (< fr. arrimer)

A ARIMÁ ~éz tranz. (încărcături pe bordul unei nave) A aranja și a fixa pentru a asigura un echilibru normal. /<fr. arrimer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arimare s. f., g.-d. art. arimării

arimáre s. f., g.-d. art. arimării

arima (a ~) vb., ind. prez. 3 arimea

arimá vb., ind. prez. 3 sg. arimeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARIMARE operațiune prin care nacela este atașată la balon sau se aranjează și se fixează încărcătura unei aeronave pentru obținerea unui centraj favorabil echilibrului și stabilității.

Intrare: arimare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arimare
  • arimarea
plural
  • arimări
  • arimările
genitiv-dativ singular
  • arimări
  • arimării
plural
  • arimări
  • arimărilor
vocativ singular
plural
Intrare: arima
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arima
  • arimare
  • arimat
  • arimatu‑
  • arimând
  • arimându‑
singular plural
  • arimea
  • arimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arimez
(să)
  • arimez
  • arimam
  • arimai
  • arimasem
a II-a (tu)
  • arimezi
(să)
  • arimezi
  • arimai
  • arimași
  • arimaseși
a III-a (el, ea)
  • arimea
(să)
  • arimeze
  • arima
  • arimă
  • arimase
plural I (noi)
  • arimăm
(să)
  • arimăm
  • arimam
  • arimarăm
  • arimaserăm
  • arimasem
a II-a (voi)
  • arimați
(să)
  • arimați
  • arimați
  • arimarăți
  • arimaserăți
  • arimaseți
a III-a (ei, ele)
  • arimea
(să)
  • arimeze
  • arimau
  • arima
  • arimaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arimare, arimărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a arima. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: arimaj
etimologie:
  • vezi arima DEX '09 DEX '98 DN

arima, arimezverb

  • 1. A repartiza și a fixa încărcătura la bordul unei nave sau aeronave pentru a obține menținerea echilibrului normal al acestora. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.