2 intrări

17 definiții

arimáre sf [At: DA ms / Pl: ~mări / E: arima] Arimaj.

ARIMÁRE s. f. Acțiunea de a arima; arimaj. – V. arima.

ARIMÁRE s. f. Acțiunea de a arima; arimaj. – V. arima.

ARIMÁRE s. f. Aranjarea și fixarea încărcăturii pe o navă sau pe un avion, ținând seama de condițiile de echilibrare. – După fr. arrimage.

arimáre s. f., g.-d. art. arimắrii

arimáre s. f., g.-d. art. arimării

ARIMÁRE s. (AV.) arimaj.

ARIMÁRE s.f. Acțiunea de a arima; arimaj. [< arima].

arimá vt [At: DEX2 / Pzi: -mesc / E: fr arrimer] A repartiza și fixa încărcătura la bordul unei nave (sau aeronave) pentru a obține menținerea echilibrului acesteia.

ARIMÁ, arimez, vb. I. Tranz. A repartiza și a fixa încărcătura la bordul unei nave sau aeronave pentru a obține menținerea echilibrului normal al acestora. – Din fr. arrimer.

ARIMÁ, arimez, vb. I. Tranz. A repartiza și a fixa încărcătura la bordul unei nave sau aeronave pentru a obține menținerea echilibrului normal al acestora. – Din fr. arrimer.

arimá (a ~) vb., ind. prez. 3 arimeáză

arimá vb., ind. prez. 3 sg. arimeáză

ARIMÁ vb. I. tr. A aranja și fixa încărcătura unui vas sau a unui avion pentru menținerea unui centraj favorabil stabilității. [< fr. arrimer].

ARIMÁ vb. tr. a fixa încărcătura unei (aero)nave pentru menținerea unui centraj favorabil stabilității. (< fr. arrimer)

A ARIMÁ ~éz tranz. (încărcături pe bordul unei nave) A aranja și a fixa pentru a asigura un echilibru normal. /<fr. arrimer


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARIMARE operațiune prin care nacela este atașată la balon sau se aranjează și se fixează încărcătura unei aeronave pentru obținerea unui centraj favorabil echilibrului și stabilității.

Intrare: arimare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arimare arimarea
plural arimări arimările
genitiv-dativ singular arimări arimării
plural arimări arimărilor
vocativ singular
plural
Intrare: arima
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arima arimare arimat arimând singular plural
arimea arimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arimez (să) arimez arimam arimai arimasem
a II-a (tu) arimezi (să) arimezi arimai arimași arimaseși
a III-a (el, ea) arimea (să) arimeze arima arimă arimase
plural I (noi) arimăm (să) arimăm arimam arimarăm arimaserăm, arimasem*
a II-a (voi) arimați (să) arimați arimați arimarăți arimaserăți, arimaseți*
a III-a (ei, ele) arimea (să) arimeze arimau arima arimaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)