8 definiții pentru arima

ARIMÁ, arimez, vb. I. Tranz. A repartiza și a fixa încărcătura la bordul unei nave sau aeronave pentru a obține menținerea echilibrului normal al acestora. – Din fr. arrimer.

ARIMÁ, arimez, vb. I. Tranz. A repartiza și a fixa încărcătura la bordul unei nave sau aeronave pentru a obține menținerea echilibrului normal al acestora. – Din fr. arrimer.

arimá (a ~) vb., ind. prez. 3 arimeáză

arimá vb., ind. prez. 3 sg. arimeáză

arimá vt [At: DEX2 / Pzi: -mesc / E: fr arrimer] A repartiza și fixa încărcătura la bordul unei nave (sau aeronave) pentru a obține menținerea echilibrului acesteia.

ARIMÁ vb. I. tr. A aranja și fixa încărcătura unui vas sau a unui avion pentru menținerea unui centraj favorabil stabilității. [< fr. arrimer].

ARIMÁ vb. tr. a fixa încărcătura unei (aero)nave pentru menținerea unui centraj favorabil stabilității. (< fr. arrimer)

A ARIMÁ ~éz tranz. (încărcături pe bordul unei nave) A aranja și a fixa pentru a asigura un echilibru normal. /<fr. arrimer

Intrare: arima
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arima arimare arimat arimând singular plural
arimea arimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arimez (să) arimez arimam arimai arimasem
a II-a (tu) arimezi (să) arimezi arimai arimași arimaseși
a III-a (el, ea) arimea (să) arimeze arima arimă arimase
plural I (noi) arimăm (să) arimăm arimam arimarăm arimaserăm, arimasem*
a II-a (voi) arimați (să) arimați arimați arimarăți arimaserăți, arimaseți*
a III-a (ei, ele) arimea (să) arimeze arimau arima arimaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)