8 definiții pentru arietă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arie sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 129 / P: a-ri-e~ / Pl: ~te / E: fr arriette] (Rar) 1-4 Arie4 (1-2) scurtă (și ușor de executat).

ARIÉTĂ, ariete, s. f. Arie3 scurtă (și ușor de executat). [Pr.: -ri-e-] – Din it. arietta, fr. ariette.

ARIÉTĂ, ariete, s. f. Arie3 scurtă (și ușor de executat). [Pr.: -ri-e-] – Din it. arietta, fr. ariette.

ARIÉTĂ, ariete, s. f. Arie scurtă (și ușor de executat). – It. arietta.

ARIÉTĂ s.f. Arie scurtă, cântecel. [Pron. -ri-e-. / < it. arietta].

ARIÉTĂ s. f. (muz.) arie de proporții reduse. (< it. arietta)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ariétă (-ri-e-) s. f., g.-d. art. ariétei; pl. ariéte

ariétă s. f. (sil. -ri-e-), pl. ariéte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

arietă (< it. arietta, diminutiv de la aria), termen ce indică caracterul mai restrâns, simplitatea melodică și accesibilitatea piesei vocale astfel denumite. Arie* de mai mici dimensiuni. În viziune pur instrumentală, a. apare atât ca episod miniatural dintr-o suită* dar mai ales ca suport tematic al unor prelucrări ulterioare (ex. A. cu variațiuni din Sonata op. III de Beethoven).

Intrare: arietă
  • silabație: a-ri-e-tă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arie
  • arieta
plural
  • ariete
  • arietele
genitiv-dativ singular
  • ariete
  • arietei
plural
  • ariete
  • arietelor
vocativ singular
plural

arietă

  • 1. Arie scurtă (și ușor de executat).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: cântecel

etimologie: