2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aricire sf [At: DA / E: arici2] (Reg) 1 Ghemuire Cf arici2 (1). 2 (D. păr) Zbârlire Cf arici2 (2). 3 Îmbolnăvire de ariceală.

arici2 vr [At: REV. CRIT. III, 86 / Pzi: ~icesc / E: arici1] (Reg) 1 (D. om) A se strânge ca ariciul (1). 2 (D. păr) A se zbârli. 3 A se îmbolnăvi de ariceală.

ARICÍ2, pers. 3 aricește, vb. IV. Refl. A se îmbolnăvi de ariceală. – Din arici1.

ARICÍ2, pers. 3 aricește, vb. IV. Refl. A se îmbolnăvi de ariceală. – Din arici1.

aricésc (mă) v. refl. Mă îmbolnăvesc de ariceală: un cal aricit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!aricí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se aricéște, imperf. 3 sg. se ariceá; conj. prez. 3 să se ariceáscă

aricí vb., ind. prez. 3 sg. aricéște, imperf. 3 sg. ariceá; conj. prez. 3 sg. și pl. ariceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARICÍ vb. v. ridica, zbârli.

Intrare: aricire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aricire
  • aricirea
plural
  • ariciri
  • aricirile
genitiv-dativ singular
  • ariciri
  • aricirii
plural
  • ariciri
  • aricirilor
vocativ singular
plural
Intrare: arici (vb.)
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arici
  • aricire
  • aricit
  • aricitu‑
  • aricind
  • aricindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • aricește
(să)
  • aricească
  • aricea
  • arici
  • aricise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • aricesc
(să)
  • aricească
  • ariceau
  • arici
  • ariciseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arici (verb)

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98