9 definiții pentru arhondăriță

ARHONDĂRÍȚĂ, arhondărițe, s. f. Călugăriță care îngrijește de arhondaric și care primește oaspeții mănăstirii; arhondăreasă. – Arhondar + suf. -iță.

ARHONDĂRÍȚĂ, arhondărițe, s. f. Călugăriță care îngrijește de arhondaric și care primește oaspeții mănăstirii; arhondăreasă. – Arhondar + suf. -iță.

ARHONDĂRÍȚĂ, arhondărițe, s. f. (Reg.) Călugăriță care îngrijește de arhondaric și care primește oaspeții mănăstirii. – Din arhondar + suf. -iță.

arhondăríță s. f., g.-d. art. arhondăríței; pl. arhondăríțe

arhondăríță s. f., g.-d. art. arhondăríței; pl. arhondăríțe

arhondăríță sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: arhondar + --iță] Arhondăreasă.

ARHONDĂRÍȚĂ s. arhondăreasă. (~ la Mânăstirea Sucevița.)

arhondár m. (d. arhondaric). Călugăru care-ĭ primește pe oaspețĭ în mînăstire. – Fem. -ăreasă (pl. ese) saŭ -ăriță (pl. e).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARHONDĂRÍȚĂ s. arhondăreasă. (~ la mănăstirea Sucevița.)

Intrare: arhondăriță
arhondăriță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arhondăriță arhondărița
plural arhondărițe arhondărițele
genitiv-dativ singular arhondărițe arhondăriței
plural arhondărițe arhondărițelor
vocativ singular
plural