2 intrări
3 definiții
arhiváre s. f., pl. arhivări
arhivá vb., ind. prez. 1 arhivéz, 3 sg. și pl. arhiveáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARHIVÁ vb. tr. A clasa documentele în arhive după criterii prestabilite. (< fr. archiver)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: arhivare
arhivare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | arhivare | arhivarea |
| plural | arhivări | arhivările | |
| genitiv-dativ | singular | arhivări | arhivării |
| plural | arhivări | arhivărilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: arhiva
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) arhiva | arhivare | arhivat | arhivând | singular | plural | ||
| arhivează | arhivați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | arhivez | (să) arhivez | arhivam | arhivai | arhivasem | |
| a II-a (tu) | arhivezi | (să) arhivezi | arhivai | arhivași | arhivaseși | ||
| a III-a (el, ea) | arhivează | (să) arhiveze | arhiva | arhivă | arhivase | ||
| plural | I (noi) | arhivăm | (să) arhivăm | arhivam | arhivarăm | arhivaserăm, arhivasem* | |
| a II-a (voi) | arhivați | (să) arhivați | arhivați | arhivarăți | arhivaserăți, arhivaseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | arhivează | (să) arhiveze | arhivau | arhivară | arhivaseră | ||
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)