opțiuni

3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arhivár sm [At: (a. 1844) URICARIUL VIII, 97/8 / V: (îvp) -iu / Pl: ~i / E: arhivă + -ar] Funcționar însărcinat cu păstrarea și clasarea documentelor unei arhive (2) Si: (îvr) arhivist, condicar.

ARHIVÁR, arhivari, s. m. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor sau documentelor unei arhive, cu clasarea documentelor și actelor dintr-o arhivă; condicar. – Arhivă + suf. -ar.

ARHIVÁR, arhivari, s. m. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor sau documentelor unei arhive, cu clasarea documentelor și actelor dintr-o arhivă; condicar. – Arhivă + suf. -ar.

ARHIVÁR, arhivari s. m. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor unei arhive. În față sta coana Irina Și-n curte un fost arhivar. TOPÎRCEANU, B. 62. Casa unui arhivar de la nu știu care divan. NEGRUZZI, S. I 301.

ARHIVÁR, arhivari s. m. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor unei arhive. – Din arhivă + suf. -ar.

ARHIVÁR s.m. Funcționar care are în păstrare actele unei arhive. [< arhivă + -ar].

ARHIVÁ vb. tr. A clasa documentele în arhive după criterii prestabilite. (< fr. archiver)

ARHIVÁR s. m. funcționar care are în păstrare actele unei arhive. (< germ. Archivar)

ARHIVÁR ~i m. Funcționar însărcinat cu păstrarea fondurilor unei arhive. /arhivă + suf. ~ar

arhivar m. 1. mai marele peste o arhivă; 2. funcționar însărcinat cu păstrarea vechilor documente.

*arhivár m. (d. arhivă). Funcționar care ține arhiva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arhiváre s. f., pl. arhivări

arhivár s. m., pl. arhivári

arhivá vb., ind. prez. 1 arhivéz, 3 sg. și pl. arhiveáză

arhivár s. m., pl. arhivári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARHIVÁR s. (înv.) arhivist, condicar. (~ la o instituție.)

ARHIVAR s. (înv.) arhivist, condicar. ( ~ la o instituție.)

Intrare: arhivare
arhivare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhivare
  • arhivarea
plural
  • arhivări
  • arhivările
genitiv-dativ singular
  • arhivări
  • arhivării
plural
  • arhivări
  • arhivărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: arhiva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arhiva
  • arhivare
  • arhivat
  • arhivatu‑
  • arhivând
  • arhivându‑
 singular plural
  • arhivează
  • arhivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arhivez
 (să)
  • arhivez
  • arhivam
  • arhivai
  • arhivasem
a II-a (tu)
  • arhivezi
 (să)
  • arhivezi
  • arhivai
  • arhivași
  • arhivaseși
a III-a (el, ea)
  • arhivează
 (să)
  • arhiveze
  • arhiva
  • arhivă
  • arhivase
plural I (noi)
  • arhivăm
 (să)
  • arhivăm
  • arhivam
  • arhivarăm
  • arhivaserăm
  • arhivasem
a II-a (voi)
  • arhivați
 (să)
  • arhivați
  • arhivați
  • arhivarăți
  • arhivaserăți
  • arhivaseți
a III-a (ei, ele)
  • arhivează
 (să)
  • arhiveze
  • arhivau
  • arhivară
  • arhivaseră
Intrare: arhivar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhivar
  • arhivarul
  • arhivaru‑
plural
  • arhivari
  • arhivarii
genitiv-dativ singular
  • arhivar
  • arhivarului
plural
  • arhivari
  • arhivarilor
vocativ singular
  • arhivarule
  • arhivare
plural
  • arhivarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arhivar

  • 1. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor sau documentelor unei arhive, cu clasarea documentelor și actelor dintr-o arhivă; condicar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: arhivist, -ă condicar 2 exemple
    exemple
    • În față sta coana Irina Și-n curte un fost arhivar. TOPÎRCEANU, B. 62.
      surse: DLRLC
    • Casa unui arhivar de la nu știu care divan. NEGRUZZI, S. I 301.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Arhivă + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN