opțiuni

2 intrări

3 definiții

arhiváre s. f., pl. arhivări

arhivá vb., ind. prez. 1 arhivéz, 3 sg. și pl. arhiveáză

ARHIVÁ vb. tr. A clasa documentele în arhive după criterii prestabilite. (< fr. archiver)

Intrare: arhivare
arhivare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR 		nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arhivare arhivarea
plural arhivări arhivările
genitiv-dativ singular arhivări arhivării
plural arhivări arhivărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: arhiva
arhiva verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR 		infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arhiva arhivare arhivat arhivând singular plural
arhivează arhivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arhivez (să) arhivez arhivam arhivai arhivasem
a II-a (tu) arhivezi (să) arhivezi arhivai arhivași arhivaseși
a III-a (el, ea) arhivează (să) arhiveze arhiva arhivă arhivase
plural I (noi) arhivăm (să) arhivăm arhivam arhivarăm arhivaserăm, arhivasem*
a II-a (voi) arhivați (să) arhivați arhivați arhivarăți arhivaserăți, arhivaseți*
a III-a (ei, ele) arhivează (să) arhiveze arhivau arhivară arhivaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)