opțiuni

3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARHIVÁR, arhivari, s. m. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor sau documentelor unei arhive, cu clasarea documentelor și actelor dintr-o arhivă; condicar. – Arhivă + suf. -ar.

ARHIVÁR, arhivari, s. m. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor sau documentelor unei arhive, cu clasarea documentelor și actelor dintr-o arhivă; condicar. – Arhivă + suf. -ar.

arhivár sm [At: (a. 1844) URICARIUL VIII, 97/8 / V: (îvp) -iu / Pl: ~i / E: arhivă + -ar] Funcționar însărcinat cu păstrarea și clasarea documentelor unei arhive (2) Si: (îvr) arhivist, condicar.

ARHIVÁR, arhivari s. m. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor unei arhive. În față sta coana Irina Și-n curte un fost arhivar. TOPÎRCEANU, B. 62. Casa unui arhivar de la nu știu care divan. NEGRUZZI, S. I 301.

ARHIVÁR, arhivari s. m. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor unei arhive. – Din arhivă + suf. -ar.

ARHIVÁR s.m. Funcționar care are în păstrare actele unei arhive. [< arhivă + -ar].

ARHIVÁ vb. tr. A clasa documentele în arhive după criterii prestabilite. (< fr. archiver)

ARHIVÁR s. m. funcționar care are în păstrare actele unei arhive. (< germ. Archivar)

ARHIVÁR ~i m. Funcționar însărcinat cu păstrarea fondurilor unei arhive. /arhivă + suf. ~ar

arhivar m. 1. mai marele peste o arhivă; 2. funcționar însărcinat cu păstrarea vechilor documente.

*arhivár m. (d. arhivă). Funcționar care ține arhiva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arhiváre s. f., pl. arhivări

arhivár s. m., pl. arhivári

arhivá vb., ind. prez. 1 arhivéz, 3 sg. și pl. arhiveáză

arhivár s. m., pl. arhivári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARHIVÁR s. (înv.) arhivist, condicar. (~ la o instituție.)

ARHIVAR s. (înv.) arhivist, condicar. ( ~ la o instituție.)

Intrare: arhivare
arhivare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhivare
  • arhivarea
plural
  • arhivări
  • arhivările
genitiv-dativ singular
  • arhivări
  • arhivării
plural
  • arhivări
  • arhivărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: arhiva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arhiva
  • arhivare
  • arhivat
  • arhivatu‑
  • arhivând
  • arhivându‑
 singular plural
  • arhivează
  • arhivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arhivez
 (să)
  • arhivez
  • arhivam
  • arhivai
  • arhivasem
a II-a (tu)
  • arhivezi
 (să)
  • arhivezi
  • arhivai
  • arhivași
  • arhivaseși
a III-a (el, ea)
  • arhivează
 (să)
  • arhiveze
  • arhiva
  • arhivă
  • arhivase
plural I (noi)
  • arhivăm
 (să)
  • arhivăm
  • arhivam
  • arhivarăm
  • arhivaserăm
  • arhivasem
a II-a (voi)
  • arhivați
 (să)
  • arhivați
  • arhivați
  • arhivarăți
  • arhivaserăți
  • arhivaseți
a III-a (ei, ele)
  • arhivează
 (să)
  • arhiveze
  • arhivau
  • arhivară
  • arhivaseră
Intrare: arhivar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhivar
  • arhivarul
  • arhivaru‑
plural
  • arhivari
  • arhivarii
genitiv-dativ singular
  • arhivar
  • arhivarului
plural
  • arhivari
  • arhivarilor
vocativ singular
  • arhivarule
  • arhivare
plural
  • arhivarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arhivar

  • 1. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor sau documentelor unei arhive, cu clasarea documentelor și actelor dintr-o arhivă; condicar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: arhivist, -ă condicar 2 exemple
    exemple
    • În față sta coana Irina Și-n curte un fost arhivar. TOPÎRCEANU, B. 62.
      surse: DLRLC
    • Casa unui arhivar de la nu știu care divan. NEGRUZZI, S. I 301.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Arhivă + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN