arhivár sm [At: (a. 1844) URICARIUL VIII, 97/8 / V: (îvp) -iu / Pl: ~i / E: arhivă + -ar] Funcționar însărcinat cu păstrarea și clasarea documentelor unei arhive (2) Si: (îvr) arhivist, condicar.

ARHIVÁR, arhivari, s. m. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor sau documentelor unei arhive, cu clasarea documentelor și actelor dintr-o arhivă; condicar. – Arhivă + suf. -ar.

ARHIVÁR, arhivari, s. m. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor sau documentelor unei arhive, cu clasarea documentelor și actelor dintr-o arhivă; condicar. – Arhivă + suf. -ar.

ARHIVÁR, arhivari s. m. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor unei arhive. În față sta coana Irina Și-n curte un fost arhivar. TOPÎRCEANU, B. 62. Casa unui arhivar de la nu știu care divan. NEGRUZZI, S. I 301.

ARHIVÁR, arhivari s. m. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor unei arhive. – Din arhivă + suf. -ar.

arhivár s. m., pl. arhivári

arhivár s. m., pl. arhivári

ARHIVÁR s. (înv.) arhivist, condicar. (~ la o instituție.)

ARHIVÁR s.m. Funcționar care are în păstrare actele unei arhive. [< arhivă + -ar].

ARHIVÁR s. m. funcționar care are în păstrare actele unei arhive. (< germ. Archivar)

ARHIVÁR ~i m. Funcționar însărcinat cu păstrarea fondurilor unei arhive. /arhivă + suf. ~ar

arhivar m. 1. mai marele peste o arhivă; 2. funcționar însărcinat cu păstrarea vechilor documente.

*arhivár m. (d. arhivă). Funcționar care ține arhiva.

ARHIVÁR s. (înv.) arhivist, condicár. ( ~ la o instituție.)