15 definiții pentru arhitectonic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arhitectonic, ~ă [At: LM / S: (înv) archi~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat architectonicus, -a, -um] 1 a Care aparține arhitecturii Si: arhitectural (1), (înv) arhitectonicesc (1). 2 a Folosit în arhitectură Si: (înv) arhitectonicesc (2). 3 av După regulile arhitecturii. 4 sf (Flz) Construcție sistematică a unui șir de idei. 5 sf (Afg) Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei construcții.

ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural. 2. S. f. (Adesea fig.) Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei construcții. – Din fr. architectonique, lat. architectonicus.

ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural. 2. S. f. (Adesea fig.) Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei construcții. – Din fr. architectonique, lat. architectonicus.

ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonic, -e, adi. Care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii. Ornamente arhitectonice.În fața arhitecților din țara noastră stă minunatul model al arhitecturii sovietice, prețioasele principii arhitectonice – principii ale realismului socialist – care stau la baza arhitecturii sovietice. CONTEMPORANUL, S.II, 1953, nr. 331. 1/3. – Pl. f. și:. arhitectonici (EMINESCU, O. I 43).

ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonici, -e, adj. Care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură. – Fr. architectonique (lat. lit. architectonicus).

ARHITECTÓNIC, -Ă adj. Care aparține arhitecturii; arhitectural. [Cf. fr. architectonique, lat. architectonicus, gr. architektonikos].

ARHITECTÓNIC, -Ă I. adj. ornamental. II. s. f. 1. îmbinare a elementelor constructive ale unei construcții. 2. (fig.) construire, mod de îmbinare. (< fr. architectonique, lat. architectonicus)

ARHITECTÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de arhitectură; propriu arhitecturii; arhitectural. /<fr. architectonique, lat. architectonicus

arhitectonic a. 1. ce ține de arhitectură; 2. fig. artistic: sunt gândiri arhitectonice de o grozavă măreție EM.

*arhitectónic, -ă (vgr. arhitektonikós). Relativ la arhitectură, de arhitectură: regulele arhitectonice. S. f., pl. ĭ. Arhitectură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arhitectónic adj. m., pl. arhitectónici; f. arhitectónică, pl. arhitectónice

arhitectónic adj. → tectonic


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARHITECTÓNIC adj. arhitectural, (înv.) arhitectonicesc. (Planuri ~.)

ARHITECTONIC adj. arhitectural, (înv.) arhitectonicesc. (Planuri ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

formă arhitectonică v. structură arhitectonică.

structură arhitectonică, (în folc. românesc) mod de organizare a elementelor de expresie, după legi tradiționale, în cuprinsul discursului muzical. În cadrul întregului, al perioadei* sau strofei* muzicale, elementele de expresie sunt într-o strânsă interdependență, având fiecare o funcție precisă. S. reprezintă, de fapt, cristalizarea unor ansambluri elaborate și selecționate în funcție de conținut, prin tradiția limbajului muzical istoricește constituit, și se diferențiază pe genuri (I, 3). Elementele determinate pentru definirea s. sunt: dimensiunea versului (2) de care depinde dimensiunea rândului melodic*, numărul, conținutul și maniera de grupare și repetare a rândurilor melodice, structura rândurilor melodice și tehinica lor de înrudire, locul cezurii* principale, sistemul cadențial precum și alte elemente ritmico-melodice care apar în momentul interpretării sau care au deja caracter de permanentizare (refrene*, interjecții melodice interioare, stabile sau sporadice). În folc. românesc se distind două mari categorii de s: S. liberă, improvizatorică (în care rândurile melodice nu sunt determinate și se repetă liber) și s. fixă, închisă, strofică (număr determinat de rânduri melodice, repetate în aceeași ordine). Se obișnuiește a se nota forma cu majuscule, urmate de litere mici pentru modificările suferite la repetare (v. rând melodic). Pentru o mai adâncită exprimare a s., se utilizează scheme complexe (ex.: melodie care începe pe treapta a 3-a a scării și sfârșește pe treapta 1; cezură* după primul; B începe cu subtonul* și se sfârșește pe treapta 3; repetarea rândului secund, care începe cu subton și sfârșește pe treapta 1 = (3) A1 (VIII) B3 (VII) Bc.). În s. fixă se cunosc mai multe tipuri de strofe: cu un singur rând melodic repetat, la care se adaugă sau nu un refren; strofe de 2, 3, 4 rânduri melodice, diferite în conținut, care sunt repetate sau alternante variat, în funcție de gen, de conținut și epocă istorică. Sin.: formă, arhitectornică.

Intrare: arhitectonic
arhitectonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhitectonic
  • arhitectonicul
  • arhitectonicu‑
  • arhitectonică
  • arhitectonica
plural
  • arhitectonici
  • arhitectonicii
  • arhitectonice
  • arhitectonicele
genitiv-dativ singular
  • arhitectonic
  • arhitectonicului
  • arhitectonice
  • arhitectonicei
plural
  • arhitectonici
  • arhitectonicilor
  • arhitectonice
  • arhitectonicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arhitectonic

  • 1. Care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: arhitectonicesc arhitectural ornamental 2 exemple
    exemple
    • Ornamente arhitectonice.
      surse: DLRLC
    • În fața arhitecților din țara noastră stă minunatul model al arhitecturii sovietice, prețioasele principii arhitectonice – principii ale realismului socialist – care stau la baza arhitecturii sovietice. CONTEMPORANUL, S.II, 1953, nr. 331. 1/3.
      surse: DLRLC

etimologie: