8 definiții pentru arhifonem
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARHIFONEM, arhifoneme, s. n. (Fon.) Unitate fonologică superioară fonemului, caracterizată prin îmbinarea unor trăsături distinctive provenind din mai multe foneme înrudite. – Din fr. archiphonème.
ARHIFONEM, arhifoneme, s. n. (Fon.) Unitate fonologică superioară fonemului, caracterizată prin îmbinarea unor trăsături distinctive provenind din mai multe foneme înrudite. – Din fr. archiphonème.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
arhifonem sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr archiphonème] (Fon) Unitate fonologică superioară fonemului, caracterizată prin îmbinarea unor trăsături distinctive provenind din mai multe foneme înrudite.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARHIFONEM s.n. Unitate fonologică despre care în lingvistica structurală se crede că reunește în sine două sau mai multe foneme. [< fr. archiphonème].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARHIFONEM s. n. unitate fonologică supraordonată fonemului, despre care în lingvistica structurală se afirmă că reunește în sine două sau mai multe foneme. (< fr. archiphonème)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
arhifonem s. n., pl. arhifoneme
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
arhifonem s. n., pl. arhifoneme
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arhifonem s. n., pl. arhifoneme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ARHIFONEM s. n. (< fr. archiphonème): unitate fonologică superioară despre care în lingvistica structurală se crede că reunește în sine două sau mai multe foneme. A. apare ca o variantă a unui fonem dat: sunetul „d”, pronunțat „t” în rus. god („an”), este considerat un a. în raport cu același sunet, pronunțat „d” în godî („ani”); la fel, sunetul „d” pronunțat „t” în germ. Rad („roată”), ca în Tat („faptă”), este un a. în raport cu același sunet pronunțat „d” în Räder („roți”). În limba română, cele două foneme se pronunță distinct: vad-pat (v. fonem și unitate fonologică).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
arhifonem, arhifonemesubstantiv neutru
- 1. Unitate fonologică superioară fonemului, caracterizată prin îmbinarea unor trăsături distinctive provenind din mai multe foneme înrudite. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- archiphonème DEX '09 DEX '98 DN