7 definiții pentru arhifonem


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arhifoném sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr archiphonème] (Fon) Unitate fonologică superioară fonemului, caracterizată prin îmbinarea unor trăsături distinctive provenind din mai multe foneme înrudite.

ARHIFONÉM, arhifoneme, s. n. (Fon.) Unitate fonologică superioară fonemului, caracterizată prin îmbinarea unor trăsături distinctive provenind din mai multe foneme înrudite. – Din fr. archiphonème.

ARHIFONÉM, arhifoneme, s. n. (Fon.) Unitate fonologică superioară fonemului, caracterizată prin îmbinarea unor trăsături distinctive provenind din mai multe foneme înrudite. – Din fr. archiphonème.

ARHIFONÉM s.n. Unitate fonologică despre care în lingvistica structurală se crede că reunește în sine două sau mai multe foneme. [< fr. archiphonème].

ARHIFONÉM s. n. unitate fonologică supraordonată fonemului, despre care în lingvistica structurală se afirmă că reunește în sine două sau mai multe foneme. (< fr. archiphonème)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arhifoném s. n., pl. arhifonéme

arhifoném s. n., pl. arhifonéme


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARHIFONÉM s. n. (< fr. archiphonème): unitate fonologică superioară despre care în lingvistica structurală se crede că reunește în sine două sau mai multe foneme. A. apare ca o variantă a unui fonem dat: sunetul „d”, pronunțat „t” în rus. god („an”), este considerat un a. în raport cu același sunet, pronunțat „d” în godî („ani”); la fel, sunetul „d” pronunțat „t” în germ. Rad („roată”), ca în Tat („faptă”), este un a. în raport cu același sunet pronunțat „d” în Räder („roți”). În limba română, cele două foneme se pronunță distinct: vad-pat (v. foném și unitate fonologică).

Intrare: arhifonem
arhifonem substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhifonem
  • arhifonemul
  • arhifonemu‑
plural
  • arhifoneme
  • arhifonemele
genitiv-dativ singular
  • arhifonem
  • arhifonemului
plural
  • arhifoneme
  • arhifonemelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)