arhieríe sf [At: DOSOFTEI, V. S. 232 / S: (înv) archi- / P: ~hi-e~ / Pl: ~ii / E: gr ἀρχιερεία] 1 Demnitatea (sau funcția) de arhiereu Si: (îvr) arhipăstorie (1). 2 Durata arhieriei (1) Si: (îvr) arhipăstorie (2). 3 (Înv; îfa) Titlu de adresare către un arhiereu Si: arhipăstorie (3). 4 Eparhie condusă de un arhiereu. 5 Reședință a unui arhiereu.

ARHIERÍE, arhierii, s. f. 1. Eparhie condusă de un arhiereu; reședință a unui arhiereu. Știi carte, Cumnate?... Spune-mi cum se scrie La arhierie? TEODORESCU, P. P. 263. 2. Rangul de arhiereu. – Pronunțat: -hi-e-.

ARHIERÍE, arhierii, s. f. 1. Rangul de arhiereu. 2. Eparhie condusă de un arhiereu. 3. Reședință a unui arhiereu. [Pr.: -hi-e-] – Ngr. arhieria.

ARHIERÍE ~i f. 1) Rangul de arhiereu; arhipăstorie. 2) Eparhie condusă de un arhiereu. 3) Reședință a unui arhiepiscop. /<ngr. arhieria

arhieríe f. (ngr. arhieria, vgr. -reía). Rangu, sediu saŭ locuința arhiereuluĭ.

arhieríe (-hi-e-) s. f., art. arhiería, g.-d. art. arhieríei; pl. arhieríi, art. arhieríile

arhieríe s. f. (sil. -hi-e-), art. arhiería, g.-d. art. arhieríei; pl. arhieríi, art. arhieríile

ARHIERÍE s. (BIS.) (rar) arhipăstorie.

ARHIERIE s. (BIS.) (rar) arhipăstorie.