ARHIEPISCOPÁT, arhiepiscopate, s. n. Arhiepiscopie. [Pr.: -hi-e-] – Din lat. archiepiscopatus, fr. archiépiscopat.

ARHIEPISCOPÁT, arhiepiscopate, s. n. Arhiepiscopie. [Pr.: -hi-e-] – Din lat. archiepiscopatus, fr. archiépiscopat.

ARHIEPISCOPÁT, arhiepiscopate, s. n. Arhiepiscopie.

ARHIEPISCOPÁT, arhiepiscopate, s. n. Arhiepiscopie. [Pr.: -hi-e-] – Lat. lit. archiepiscopatus.

arhiepiscopát (-hi-e-) s. n., pl. arhiepiscopáte

arhiepiscopát s. n. (sil. -hi-e-), pl. arhiepiscopáte

arhiepiscopát sn [At: DA / S: (înv) archi- / P: -hi-e- / Pl: ~e / E: lat archiepiscopatus] 1-4 Arhiepiscopie (1-4).

ARHIEPISCOPÁT s. (BIS.) arhiepiscopie. (~ul este funcția arhiepiscopului.)

ARHIEPISCOPÁT s.n. Teritoriu, regiune care constituie dioceza unui arhiepiscop. ♦ Funcție, rang de arhiepiscop. [Cf. lat. med. archiepiscopatus, fr. archiépiscopat].

ARHIEPISCOPÁT s. n. funcție, rang de arhiepiscop. (< fr. archiépiscopat)

*arhiepiscopát n., pl. e (arhi- și episcopat). Arhiepiscopie.

ARHIEPISCOPÁT s. (BIS.) arhiepiscopie. (~ este funcția arhiepiscopului.)